Maria Boldea

A tăcut marea-n ochii tăi, și cerul a încremenit pe fața ta. Iar ingerii parcă au inghețat de vii, în ziua când prin gesture fade, distant și rece, ai spus ca nu mai vii. Þi-aduci

Iubesc o pasăre moartă. Am gasit-o rece și cu ochii plini de pământ. Mi-am apropiat-o cât am putut de mult, i-am pus capul pe pieptul meu, în locul în care să audă și să simtă fiecare

hai să ne scriem povestea, iubite și să iubim diminețile, iară în noaptea aceasta lacustra găsi-vom lumina ca stare. Și ne vom iubi ca doi aștri ce nu știu ce-i orgoliu sau moartea

Există ceva sfânt în fiecare viață. Există ceva sfânt și-n viața ta. Oricât ai vrea să mă convingi de contrariu, știu există ceva frumos și sfânt în ochii și în palma ta. Și voi găsi

Am chipul tău blând în inimă, și nu mi-l poate lua nimeni, nici măcar tu. Iți dai seama de asta?! Nimic din frumusețea, duioșia, iubirea care mi-ai dat n-am irosit. Am adunat fiecare gram, și

Ma-aplec si mă-așez lângă tine, te privesc, ești frumos, dar, nu te-nțeleg. Ești atât de diferit de mine, prin tot ce faci, prin tot ce gândești. Ma-aplec si ma-așez lângă tine, te

S-a scăldat Dumnezeu în ochii mei, și de atunci, văd și in gropi o licărire de speranță. Dumnezeule, scaldă-te și în inimă, cine știe, poate așa, ceea ce simt și trăiesc zi de zi aș putea

Pe nimeni n-am iubit și n-aș putea iubi la fel... pentru că nimeni nu m-a privit așa, nu m-a ținut așa de mână, nimeni nu are vocea ta, nimeni nu m-a adăpostit așa la piept, si nu mi-a

Te-am privit cu ochii atenți și mari, erai atât de frumos.. erai ca și mine. Și mâinile le aveam la fel, albe și fine. Și am rămas o vreme așa, fascinată, privindu-te cu drag. Apoi cand m-am

Iubite, câtă ploaie între noi cutreierând pământul cu minciună, toate-ascunzișurile reci din noi, acuma s-au găsit sa vină… Iubite, tu vezi, câte frunze uscate? Ce vânt le-a spulberat, din

Chiar dacă mi-am julit genunchii Sunt prințesă și sunt frumoasă, Am ochii ca stelele și inima Ca picăturile dintr-o ploaie de vară. Brațele-mi sunt ramuri înflorite Și părul mi-e un lan de

Am consimțit să o iau prin pădure, nu știu de ce. Poate speram ca arborii, să mă ocrotească de pustiu. Dar acești copaci, emană pustiu prin fiecare por. Nici măcar să mă ascund printre ei n-am

Nu mai vreau niciodată Să uit zâmbetul meu În sertar. Þi-l voi dărui, todeauna Iubite, Sub formă de răsărit, Sau ca pe un ursuleț De pluș Primit in dar. N-am să mai fug din calea

Îmi desfac brațele, pleoapele, aripile ținute strâns în sufletul meu. O, Doamne mai lasă-mi culoarea și putința de a visa până la plus infinit. Îmi desfac gândul ca pe un sul de hârtie, și-l

Dincolo de iubire e voința. Dincolo de voință e suferința ta. Dincolo de suferință e moartea în care te-ai așezat singur ca într-un mormânt, înconjurat de ape sau de prăpăstii adânci. Aș fi

Am plâns cu capul la perete, și am cerut Cuiva, mai mare decât mine, indurare. Am primit în schimb tăcere. Mi-a fost pusă în brațe silit, iar tăcerea, avea capul in jos.

M-ai fermecat străinule, iubite și-ai cotropit întreg sufletul meu, mi-ai ferecat inima în lanțuri grele, iar cheia ai aruncat-o fără să-ți pese, într-un râu. Nu te-ai gândit măcar o