Poezie
toamna
1 min lectură·
Mediu
A tăcut marea-n ochii tăi,
și cerul a încremenit pe fața ta.
Iar ingerii parcă
au inghețat de vii,
în ziua când prin gesture fade,
distant și rece,
ai spus ca nu mai vii.
Þi-aduci aminte
când plantam flori împreună ?!
îți amintești de trandafirii noștrii ?
cum le-am dat la fiecare nume..
erau atât de veseli,
și colorați în alb și rosu.
Acum s-au scuturat și ei
ca soarele și luna
și-au coborât în bulgări de țărână,
de dorul vremurilor
când eram împreună.
De dorul vremurilor
când ne plimbam tăcuți
ținându-ne de mână.
002227
0