Poezie
vrajă
1 min lectură·
Mediu
M-ai fermecat
străinule, iubite
și-ai cotropit
întreg sufletul meu,
mi-ai ferecat inima
în lanțuri grele,
iar cheia ai aruncat-o
fără să-ți pese,
într-un râu.
Nu te-ai gândit
măcar o clipă,
că-i ferecată acolo
și inima ta,
te miri că nu te mai poți
bucura de nimic,
de parcă contopirea inimilor
ar fi un mister.
M-ai fermecat
străinule, iubite,
și-ai cotropit
întreg sufletul meu,
amestecându-ți inima
cu mine,
și-apoi fugind,
ca un străin,
iubitule rebel.
002295
0