Mi-a decedat între timp spațiul –
nu mai sunt decât cucul cuibărit
în cușca lui cu limbă de moarte
țipând după ajutoare externe în grabă
ce nu mai vin să-mi ungă mersul larvar.
Dând din
Se strânge lume-n jurul meu.
Trăiesc sau doar un trup
a mai rămas? Și-un ban de-un leu ?
De lume să mă rup ?
Sunt greu – doar os fără simțire.
Sufletu-mi oare deja zboară ?
Preotu’-mi ține
(printre clopote)
Lovește un clopot în biserica mea –
sunt suflu de moarte și de inima rea,
în gândul groparului vesel sunt vânt –
pe lopata altui gropar sunt pământ…
Să mă lași să îmi
(constatări)
Constat cu stupoare că nu mai iubesc,
că timpul îmi trece și îmbătrânesc
cu ochii în soare și mâna întinsă...
...constat cu stupoare că am inima ninsă.
Constat cu stupoare că
(4 cm)
Îmi cuibăresc urechea
de 4 centimetri
(cea mai mică ureche din clasă)
în palma ta…
ca să-mi săruți lobul
mi-au trebuit mai mult
de 17 ani
să te las…
Să te iubesc
aș mai
(confuzia)
Pleoapa ți-a căzut
undeva la Răsărit
și eu n-am văzut
că geana ți-a albit…
într-atât încât umbra-mi
s-a confundat cu lacrima-ți
și zâmbetele noastre
s-au împreunat pe
(între gânduri)
M-așez ades sub liliacul din grădină
s-ascult cum floarea-i povestește în surdină
despre ce-a fost…
tot tac și-ascult cum florile se-nchină…
Mă-ntorc din gând în gând, spre
(îngeri de toamnă)
Cad frunze de îngeri
dintre pene de toamnă,
aripa copacilor se zbate în vânt…
șuvițe în curgeri
și lacrimi de Doamnă
îmi cad printre gene în nuanțe de cânt.
Cad
