Poezii

nesilită și de voie ești îngerul meu niciodată pe sfat nu-mi iei mai mult de-un leu și acela, îmi spui, îl dai de pomană unui suflet pierit de biată orfană. „de ce un bănuț, de ce mi-l dai

Am hoinărit peste clipe – uitări de-altă dată; am colindat între-apusuri, eu – umbră, tu – pată. M-am rătăcit printre ceruri de-a zilei uitare; m-am îndreptat către soare – eu – punct,

(confuzia) Pleoapa ți-a căzut undeva la Răsărit și eu n-am văzut că geana ți-a albit… într-atât încât umbra-mi s-a confundat cu lacrima-ți și zâmbetele noastre s-au împreunat pe

(îngeri de toamnă) Cad frunze de îngeri dintre pene de toamnă, aripa copacilor se zbate în vânt… șuvițe în curgeri și lacrimi de Doamnă îmi cad printre gene în nuanțe de cânt. Cad