Mediu
(printre clopote)
Lovește un clopot în biserica mea –
sunt suflu de moarte și de inima rea,
în gândul groparului vesel sunt vânt –
pe lopata altui gropar sunt pământ…
Să mă lași să îmi curgă șiroaie de sânge
din ochiul ce nu mai știe a-mi plânge,
între pietre plouate să mă uiți în vecii –
unde lumea-mi surâde cum tu nu mai știi…
Să mă chemi când sufletu-ți va urla în uitare,
să ți-l iau între palme – să ți-l las pe cărare,
între pietrele arse de umbra-mi sortită
de clopote surde să fie lovită.
001783
0