Marga Stoicovici

Sugestiile tale sunt binevenite.Ai dreptate este mai de efect,însă tot textul a plecat de la amintiri așa că m-am întors la ele.
Mulțumesc că ai cules detaliile inperfecte:)))
Te mai aștept ,firește
Marga

Vă mulțumesc pentru citire. Îmi face plăcere să cred că ați simțit cuvintele mele.
Marga

M-am gândit de foarte multe ori în nopțile când nu aveam altă soluție decât să aștept cum ar fi dacă l-am reinventa pe Homer? Cum ar fi dacă am scrie iar ca el?
\'In locul acela sălașul și-l avea uriașul cât munții
care-și păștea, El singur, mai departe, mulțimea de turme
Înfuleca precum leul hrănit în pădure
când am văzut fapta-i crâncenă
carne de om mestecând și turnând pe deasupra mult lapte
și el se-ntinse înlăuntru, în mijloc de turmă\'
Din toate și una peste alta rămâne reacția noastră emoțională la dezgustul pe care ni-l provoacă o insectă vâscoasă sau un fruct în putrefacție care însă pot purta o formă de urât mântuită printr-o fidelă reprezentare artistică
Am identificat așadar aici cu prudențâ urâtul în forma sa artistică
Și mi-a plăcut
Marga

Mulțumesc pentru citire și pentru cuvinte. Ne mai citim. Marga

În timp ce eu citeam poemul Dvs., domnule Munteanu,eram atentă să nu-mi pierd gândul de la început și mă întrebam dacă ar fi posibil ca să înțelegeți la fel ca mine acele regrete și cum de nu v-ar supăra că nici față de mine nu ați putea avea secrete?
Noaptea, când mă întorceam acasă, asta era înainte, mă așezam la fereastră ca să fumez, unii cred că își facilitează astfel meditația adevărul e că în timp ce fumezi gândurile ți se risipesc ca o ceață și mai degrabă fantazezi.
Eu așa am simțit acest poem.
Ca o ceață care se risipește, ca o lipsă voluntară de atenție, poate ca o înstrăinare, în sfârșit ceva vechi de un secol în care chiar nu s-a întâmplat nimic real.
O metafizică a unei banale zi care se scursese și care cerea un anume fel de clarificare pentru ca după aceea să mă pot înțelege pe mine însămi.

Sunt nesfârșite lucrurile pe care le considerăm \'frumoase\', \'feminine\' nu-i așa domnule Vasile Munteanu? Chiar și tortul admirat din vitrina unei cofetării ne apare ca fiind frumos, deși din varii motive nu ni-l dorim ca pe un bun ce ar trebui câștigat din varii motive, unele care au legătură cu sănătatea de exemplu.
Un poem care îmi amintește de meșteșugarii unor vremuri când, pentru a întruchipa personaje biblice, ei se inspirau din moda vremurilor în care trăiau.
Cu toate acestea se mai poate întâmpla iată și azi ca unii lirici de felul Dvs domnule Vasile Munteanu să vorbească despre un anume fel de grație feminină pe care o vedem întruchipată doar în artele unor epoci demult apuse.
Vă mai citesc, desigur.
Marga