Poeme accidentale. Andante non troppo

frumoasa si subtila lagatura intre poeme din trecerea timpului in o mie de ninsori cu nerabdarea mugurilor ce parca-si doresc ninsoarea, eu inercand sa trec raul de frig, in norii destramati in fulg dupa fulg, zapada, ninsoarea ce da sa bata la usa, cu placerea citirii, Marius Iulian

Îmi place mesajul încorsetat în simboluri. De altfel lirica niponă are multe tangențe cu simbolismul și poate de aceea o îndrăgesc atât de mult.

Un grupaj foarte frumos de tristihuri.Trebuie să le citești așa cum este și (sub)titlul : Andante non troppo. O adevărată poveste gradată: nori ce se destramă în fulgi, frig, muguri ce se visează frunze și peste toate nerăbdarea copilului ce nu vede decât plăcerea ninsorii, nu știe că pe celălalt mal iarna poate fi de gheață.

Magdalena Dale

M-am gândit de foarte multe ori în nopțile când nu aveam altă soluție decât să aștept cum ar fi dacă l-am reinventa pe Homer? Cum ar fi dacă am scrie iar ca el?
\'In locul acela sălașul și-l avea uriașul cât munții
care-și păștea, El singur, mai departe, mulțimea de turme
Înfuleca precum leul hrănit în pădure
când am văzut fapta-i crâncenă
carne de om mestecând și turnând pe deasupra mult lapte
și el se-ntinse înlăuntru, în mijloc de turmă\'
Din toate și una peste alta rămâne reacția noastră emoțională la dezgustul pe care ni-l provoacă o insectă vâscoasă sau un fruct în putrefacție care însă pot purta o formă de urât mântuită printr-o fidelă reprezentare artistică
Am identificat așadar aici cu prudențâ urâtul în forma sa artistică
Și mi-a plăcut
Marga

\"nori înalți cât munții
destrămați fulg
după fulg\"

ma duce cu gândul la Penelopa, care destrăma țesătura, noapte de noapte... albă trebuie să fi fost și țesătura ei... Asociația mi-a fost sugerată de un comentar anterior. În schimb nu descopăr urâtul în aceste versuri, mai degrabă o dureroasă așteptare...

Copilul de acum o mie de ninsori, erau eu, dornică să cresc mare. Astăzi am altă perspectivă, iernile îmi trec din ce în ce mai greu. Așadar, dureroasă nu este așteptarea ci încercarea de a nu gândi la iarna cea urâtă și definitivă.
Vă mulțumesc pentru comentarii.

În fiecare din noi rămâne nerăbdarea copilului de a vedea albul zăpezii
cu care vin și Sărbătorile Sfinte și Anul Nou, ce e mereu un nou început.
Interesantă e și construcția pomului în strofe din trei versuri(tristihuri)
Felicitări și dacă tot am amintit mai sus vă urez:
Sărbători Fericite și un An Nou cu bucurii și sănătate alături de cei
dragi!
C.P.Istrițeanu