Marcel Cuperman

Pregătită pentru pui Þi s-a prins sămânța-n cui, N-ai cu ce și n-ai nici cui Și-ai decis la loc s-o pui. 20 Septembrie 2010 Marcel Cuperman

Norii-și plâng sudoarea muncii, Ca vâslașii pe galere, Biciuiți cu funii lucii Luminând adănci unghere. Ziua s-a făcut iar noapte Pe oceanul de căldură, Îngerii vorbesc în șoapte De un sfânt

Ninge des și cu blândețe Peste lacu-nchis sub gheață, Albe, albe mogâldețe Umplu-a luncii mândră față. Dunele se mișc’ alene Sub un vânt pustiu ce bate, Parc-ar fi, cu ciocu-n pene, Lebede

Cioc, cioc, cioc. Ecouri strâng al ușii toc, Dar ivărul rămas închis Blochează drumu-n paradis. Un licean în anul doi, Încă minor, plin de nevoi, Cu ochii triști și gust amar Privește-n

Tuturor membrilor de pe site le urez un Paște fericit! E liniște în noaptea sfȃntă, Frȃnghia clopotelor zace, Pe gene picături se zvȃntă, Iar vȃntul pe coclauri tace. Un murmur crește din

Te iubeam, deși erai Bleagă ca un pui de scai, Aruncată-n chip și fel Pe sub macii de oțel. Eu eram un mic golan, Călător din lan în lan, Doritor să-ți vadă-n vis Chipul demn de-un

Cu ocazia sfintelor sărbători de Paște, vă urez din inimă lumină și liniște în suflet, pace și bunăstare. Când codru’n suflet încă poartă Din toamnă urme de rugină, Un lung alai, din poartă-n

În seara când te-am cunoscut, Și-n seara ceea s-a deschis o poartă, Cânta o lirică de Grieg, Iar eu, privindu-te ca mut, Am tremurat, dar nu de frig. În seara când te-am cunoscut, Și seara

E seara catifea sub cerul diafan Și alb e-n crâng cojocul, Sătul de peste zi, pe vatră un motan Își toarce-ncet norocul. Miros de cozonac aleargă prin odăi Ca-n jocul de-a ascunsul, Un

Luna ternă iar se duce De pe bolta fără stele, O fântână, la răscruce, Þine cumpăna-n atele. Teicile, de tot crăpate, Apă n-au nici de-o căldare, Două iepe-ntârziate Fug cuprinse

Pe un gherghef udat de lacrimi, În casa vocilor tăcute, Te văd țesând goblen de patimi, Cuprinsă-n visele pierdute. Feciorul ți-a plecat în lume, Ursit de ținta vieții sale, Degeaba-i strigi

Plouă iar și n-am umbrelă Că mi-am rupt-o într-o creangă, Vaca-mi scapă din tutelă Fără sfoară și talangă. Plouă-n parcuri cu atele Pe alei pustii de ceară, Doar deșertul mâinii mele Și-ar

Călărind pe sumbre șei Vin arhanghelii tristeții, Aruncând din ochi scântei Pe meleagurile vieții. Așteptând sub norii goi Stau mormintele deschise, Cu picioarele-n noroi Fac groparii

Vânzoleală, hărmălaie, Þigănci și femei bălaie, Cumpărări, vânzări, tocmeală, Strigături și îmbulzeală, Bărbați bătând apa-n piuă Sau meseriași de ziuă, Precupețe, gospodine, Milogi cu priviri

Pe panta jalnic despuiată De codrii visurilor mele, E-o râpă-ntinsă, măcinată De un pârâu cu ape grele. Pârâul este-mpins la vale De largi puhoie-n munți născute, Sau își găsește-o altă

Arde aerul afară Bâjbâind boltita baltă, Clinchete cruciș coboară Dinspre dureroasa daltă. Estompatele egrete Freacă frunzele flambate, Glodul galbenelor ghete Hăbucește-n hârci

Luna stă c-un ochi la pândă Peste dealu-ncins cu viță Când Maria la Gheorghiță Gura vine să și-o vândă. La negoțul de iubire Luna-i curioasă babă, Târgul petrecut în grabă Nu-i scăpă de sub

În unghere prăfuite De păianjeni populate, Gândurile măsluite Pătrund mințile spălate. Atmosfera-i otravită De-o religie profană, Când bășica e lovită În tam-tam de darabană. Pumnii-n

Dascălul din parohie, Cântător cu dulce glas, A dormit azi-noapte-n vie Și-acum cântă doar pe nas. Marcel Cuperman 2 Mai 2010

Iriși lungi cu pleoape reci Și pupile de opal, Adumbresc de-un soare pal Pietre nemișcate-n veci. Lungi alei cu șir de plopi Și băncuțe ruginii, Poartă mirii-n veșnicii În acord cântat de

Dragă Europa, Mi-ai trimis fotografie Și m-apucă o mânie Când te văd complet schimbată De cum te știam odată. Acum porți șalvari turcești Și manele dănțuiești. Pălăria ta de paie Din fir

O noapte-ncețoșată se lasă pe morminte, Și porțile forjate cu-n scârțâit se-mbină, Mi se perindă-n față aducerile-aminte, Iar despărțirea cruntă săracă-i în lumină. Tu m-ai iubit de-a pururi ca