Manolescu Gorun

Va dau intalnire fix la sase. (V-am anuntat din timp sa puteti ajunge). Sa innebunim impreuna.

\"va trece și ziua aceasta altor definiții ne vom supune de mâine alți oameni ne vor ține de mână vom intra în diminețile pământului precum caii sălbatici trimiși la abator\" deocamdata atat la ora asta tarzie din noapte unde am gasit, lucru rar, o poezie printre atatea texte cu pretentia de a fi (poezie). Poate maine, daca mai ies din „diminetile pamantului” voi incropi si un comentariu.

Ne vom citi in continuare. Multam de vizita si aprecieri.

Uite că se mai ȋntȃmplă și minuni: să fim de acord. Pe ici, pe colo. Prin punctele esențiale. Am să mă gȃndesc la sugestie.

ceva mă face să mă ȋndoiesc de ce-am zis ȋnainte. Pentru că:

„femeia grădină arăta ce-ascund
răspund n-ascund nimic
arăt nimic”

Iar femeile au ȋntotdeauna dreptate. Indiferent de ce spun (și arată) bărbații.

Mu (Japonez/Korean) și Wu (Chinez traditional: 無) este un cuvȃnt care poate fi aproximativ tradus prin \"none\" sau \"ȋn afară/lipsă\". Este utilizat ca răspuns la anumite koan-uri ȋn Budismul Zen intenționȃnd să arate că problema este greșit formulată.
De unde oi fi luat explicația asta?! Păi tot de pe acolo de unde a luat-o si autorul poeziei.
Prin alte părți, care nu prea se găsesc pe internet, «Mu/Wu» mai are și alte sensuri cum ar fi «vid» sau «tăcere». Ceea ce, ȋn nici un caz nu ȋnsemnă «Nimic», cum zice Firică la sfȃrșitul textului său. «Joc de cuvinte» ? Da ! «Joc de limbaj» - Mu/Wu (ȋn sens internet). Cum tot Mu/Wu (ȋn același sens) este și răspunsul meu la koanul (ci că) : \"zece vulpi apreciază calitatea strugurilor dintr-o expoziție de struguri, vulpile fiind numite în comisia de expertizare.\"

eugen, dvii coautor; eu zic sa ramana \"prins\" si nu \"atins\" (e in acord cu \"dilatarea\" pupilelor gata sa \"prinda\")

(caruia ii multumesc) propun o varianta

multe \"urzicaturi\" intr-un text de dimensiuni reduse. asa ca schimb: \"precum sanii tai\" in loc de \"cum urzica sanii tai\".

un koan dar...nu e (de unde nu e, nu e ... si gata)

multumesc pentru corectura

Pentru că tot am ȋnceput, te provoc din nou. Spui: „realitatea are atributul principal al neschimbarii.”

La care „Realitate” te referi?

1.

(a) la cea Empirică (a Peșterii lui Platon);
(b) la cea a Intelectului – Lumea Ideilor – a aceluiași;
(c) la cea a lui UNU platonician care devine, la Aristotel, cea a „Mișcătorului Nemișcat”

2.

La cea a „Trinității” creștine.

3.

(a) la cea a „ȋngerilor și sfinților” (cea a Imaginalului și nu a Imaginarului) din Islam
(b) la cea a Divinității (Dumnezeu) tot din Islam

4.

(a) la cea iluzorie din Budism
(b) la „Casa Conștiinței Universale” – tot Budism
(c) la cea a Nirvanei – idem Budism

5.

Etc., aici fiind cuprinsă și o structură ierarhică trinitară a Shamanilor Tolteci (vezi Carlos Castanerda), precum și cea heracliteană a Logosului Divin veșnic schimbătoare…

6.

La niciuna dintre cele enumerate anterior și nici la altele definite de alții…și atunci trebuie să precizezi despre ce „Realitate” e vorba.

Ȋnlocuiește termenul de „ecuație” cu cel de „structură”. Ultimul este mult mai general. Ducȃnd la modelul «entitate, relație». Prin care omul ȋncearcă să introducă «ordinea» ȋn Realitate. Și dacă, pȃnă acum, Realitatea a părut a se supune unei astfel de «ordini» devenind previzibilă și, prin urmare, «manipulabilă», astăzi ea s-a răzvrătit. Devenind, conform lui Baudrillard, «o Tȃrfă”. Adică imprevizibilă (de ne-derminat). Transformȃndu-se din «sclavă» ȋn «stapȃnă». De ce tocmai ȋn zilele noastre? Poți răspunde la ȋntrebarea asta?!

Simbolicul introduce “o tăietură ȋn real”, ȋn procesul semnificării el este lumea cuvintelor care crează lumea lucrurilor.

Realul este ceea ce depășește limbajul, rezistȃnd simbolizării ȋn mod absolut.

Ȋn final Realul este, pentru occidentali (inclusiv pentru noi de pe-aici) obiectul anexietății ȋn aceea că el duce la lipsirea de orice meditație posibilă ; și este obiectul esențial care nu mai este obiect ci ceva față de care toate vorbele și categoriile ȋncetează - obiectul anexietății prin excelență.

« *» este pentru modul ȋn care cele de mai sus au fost « spuse » ȋn eseul
lui Marginean.

Ȋn gȃndirea extrem-orientală, lucrurile se petrec altfel….Dar asta este o altă poveste.

de ce acest text apare la \"eseu\"

dom\'le. la inceput a fost cuvantul si cu el am ramas. si-l intoarcem degeaba pe toate fetele: text, hiper-text, hipo-text, con-text, trans-text...curat murdar cu dogmele alea...

se poate spune? Decȃt:

«Ø
cȋt mai ține cu mătasa
carnea mea, sărmanul strai,
ȋți sunt vieții tale casa,
Moartea mea frumosă-mi pai,

și-al meu trup și ție pae-ți
ca al Verginei trupșor,
cu evlavie opaeț,
sfȋnt ca sfȋnta sfintelor,
cu evlavie opaeț,
sfȋnt ca sfȋnta sfintelor,»

și

«Ø
! șapte drumuri am ȋn față
șapte cupe cu otra-,
mă ȋmbie și răsfață
Moarteamănăstareța,
mă ȋmbie și răsfață
Moarteamănăstareța !

! de te-ai face-o mănăstire
Moarte, după-atȋta chin,
„să-mi dai buze de cetire
și la sȋnu¬ți să mă-nchin”,
„să-mi dai buze de cetire
și la sȋnu¬ți să mă-nchin” !»

Djamal ca te citesc pe oriunde apari

Ȋmi permit să te numesc direct, fără fasoane, pentru că aș dori chiar să te cunosc „face to face”. De cȃnd te-am citit (inclusiv com-urile), te-a simțit aproape, nu numai prin „producțiile” scriitoricești, dar și printr-o anumită detașare, nu mofturoasă, ci plină de afecțiune echilibrată pe care, de la distanță, o transmiți. Din nefericire, unele probleme personale mă ȋmpiedică să fiu pe 22 martie la Roșiorii de Vede. Comunică-mi cum pot obține cartea ta prin poștă (adresa mea de email: gmegophobia@yahoo.com).

Ȋnsoțesc aceste rȃnduri seci transmițȃndu-ți gȃndurile mele cele mai bune,

Gorun Manolescu

Cred că nu „respectul” lipsește, la ora actuală, dintr-o parte destul de mare a mapamondului, din care facem și noi parte. Mai degrabă pare a exista, ȋntr-un exces debordant, prin partea aia de care zisei, ceva mai profund si mai nociv: un „celălalt fără rest”. Adică: „Celălalt” care a devenit numai ceea ce putem asimila/ aglutina/ poseda din altul/ restul nu are drept la existență!

G.M.