Redefinirea unui gând ascuns
Transcende mintea, suprimându-i jocul;
De-i superficial și transparent,
Un altul mai profund o să-i ia locul.
Victorios sau de compătimit,
Oricare gând își are
Ce poate fi mai dureros decât durerea?
Tot ce-am clădit a fost distrus.
Din tot ce-a fost un vis frumos,feeric,
A mai ramas fărâma unui slab apus.
S-a dus speranța,totul a murit.
Sunt doar
Speranță,cuvânt de liniștire,
Cuvânt ce te îndeamnă să gândești
La clipa de adâncă nemurire
Pe care însăți tu o năzuiești.
Speranță,cuvânt ce te îmbie
Să te gândești la tot ce e frumos,
Să te
Trec ore de-așteptare
Ca tu iubita mea,
Din depărtata zare
S-apari precum o stea.
Să-mi luminezi privirea
De chin întunecată,
Ce și-a pierdut lucirea
Cea vie,de-altadata.
Din universul
Aș vrea să fiu strălucitorul soare,
Să te-ncălzesc cu razele-mi fierbinți,
Să-ți dăruiesc umila mea căldură.
Tandru,suav,iubito să m-alinți.
Aș vrea să-mi fii a lunii feerie,
La tine să ajung
Ani pribegi se desfășoară,
Gânduri vii mi se perindă.
Din întunecata minte
Totul pare să se stingă.
Se comprimă într-un haos
Visul sumbru, schimbător.
Universul este veșnic,
Trupul este
De ziua ta aș vrea să fiu
Un cer albastru, purpuriu.
O stea a nopții de aș fi,
Din cer la tine voi veni.
Să-ți reaprind din nou în gând
Iubirea, tainic fremătând
De dorul meu, de chipul
În pisc de munte se-nalță glasul meu,
El se răsfrânge într-un prelung ecou.
Prin cărărui de munte, prin popasuri,
Eu așteptând minute-n șir, poate chiar ceasuri.
Tot așteptând s-apară pe
În miezul nopții te-am văzut,
Erai o lună plină,
Iar eu o stea care-a trecut
Să vadă o lumină.
Tu scânteiai pe-al nopții cer
În flăcări,vâlvătaie.
Erai cuprinsă de mister
Și de sclipiri
Unde e ploaia atât de mult dorită
Să picure pe-obraji încetișor?
Spre-albastrul cerului privesc cu-o rugăminte,
Dar nu observ vreun nor ocrotitor.
Asfaltul sfârâie de-atâta fierbințeală,
Iar
S-a-ndepărtat lumina ce-și revărsa căldura
Din miezu-nfierbântat al soarelui topit,
Sterile umbre reci își anunțau sosirea
Când noaptea se lăsa într-un veștmânt cernit.
Și trilurile calde de
Vino prietene să-ți arăt lumea,
să-ți arăt puterea naturii
cu toate frumusețile ei.
Vino prietene în lumea tăcerii și a speranței
în care să zăgăzuim toate gândurile noastre.
Vino în deșertul
Și se-auzea scrâșnind sub roțile mașinii
Asfaltul dur, crăpat de tonajele zilnice.
Cu voci tremurânde, cu brațe vânjoase
Ieșeau oamenii de la muncile silnice.
În palmele lor sudoarea impunea
Mi-am ancorat sufletul în trecut,
Într-un colț de viață neștiut,nevăzut.
Și cu-n gest apărut din subconștient
Am proptit capul pe mână,prudent.
Cu fața crispată,într-o prelungă
Am fost o floare ce-a crescut
Pe malul apei.Zeci de fluturi
Din seva mea s-au hrănit.
Mi-aduc aminte și mă bucur.
Cu vântul lin mă legănam,
Raze de soare mă scăldau.
Cu rădăcinile-n
Primăvăratice sclipiri îmi unduiesc în suflet
Reamintindu-mi strălucirea cea vie,necurmată,
A soarelui îmbătător de visuri și speranțe
Ce le-am avut în mine odată.
În noaptea înțesată cu izuri
Nu vreau nici rang,nici bogăție,
Nu vreau decât puțin respect.
Eu pentru lume voi rămâne
Un simplu și modest poet.
Prin vers îmi voi clădi o viață
Ce veșnic vreau a dăinui.
Să-mi amintesc
Am fost doar noi și o clepsidră,
Era nisipul colorat,
Dar el s-a scurs dintr-o mișcare
Și timpul ni s-a estompat.
Am fost doar noi în astă lume,
Eram ca două ciocârlii,
Dar ai zburat în
Trăiesc un vis,o viata lunga,
Sunt timpul veșnic călător.
În haos sunt o neființă,
În viață sunt un visător.
Trăiesc realitatea vie
Și clipa-n care voi muri;
Aspectul vieții,cel pe care
Tot
Ar fi îndeajuns un strategic balans
Încât să stârnească în ritmuri un dans,
Un dans al decadenței devenit monocrom,
Când vicii nefaste se-mbină în om.
Schițând un desen pe asfaltul bombat,
Și
În viața mea cea simplă
Pe care o trăiesc,
Ești preafrumoasa zână
Pe care o doresc.
Sunt doar un muritor
Ce-așteaptă resemnat
Chemarea morții, care
Se naște din păcat.
Căci tu dispari în
Un răsărit de soare te-ndeamnă ca sa cugeti
La strălucirea caldă,tăcută-a florilor.
Un simbol al iubirii ce dăinuie prin veacuri,
Un simbol al tăcerii ce-i preschimbat in dor.
Îți dă puterea
Ești totul pentru mine,
Chiar daca nu-ți mai vine
Acel surâs pe buze
Care să mă amuze.
Ești chiar viața mea toată
Ce n-a mai fost udată
De lacrimi și durere,
De zâmbet și plăcere.
Ești