Maniceanu Valentin

Redefinirea unui gând ascuns Transcende mintea, suprimându-i jocul; De-i superficial și transparent, Un altul mai profund o să-i ia locul. Victorios sau de compătimit, Oricare gând își are

Ce poate fi mai dureros decât durerea? Tot ce-am clădit a fost distrus. Din tot ce-a fost un vis frumos,feeric, A mai ramas fărâma unui slab apus. S-a dus speranța,totul a murit. Sunt doar

Speranță,cuvânt de liniștire, Cuvânt ce te îndeamnă să gândești La clipa de adâncă nemurire Pe care însăți tu o năzuiești. Speranță,cuvânt ce te îmbie Să te gândești la tot ce e frumos, Să te

Trec ore de-așteptare Ca tu iubita mea, Din depărtata zare S-apari precum o stea. Să-mi luminezi privirea De chin întunecată, Ce și-a pierdut lucirea Cea vie,de-altadata. Din universul

Aș vrea să fiu strălucitorul soare, Să te-ncălzesc cu razele-mi fierbinți, Să-ți dăruiesc umila mea căldură. Tandru,suav,iubito să m-alinți. Aș vrea să-mi fii a lunii feerie, La tine să ajung

Ani pribegi se desfășoară, Gânduri vii mi se perindă. Din întunecata minte Totul pare să se stingă. Se comprimă într-un haos Visul sumbru, schimbător. Universul este veșnic, Trupul este

De ziua ta aș vrea să fiu Un cer albastru, purpuriu. O stea a nopții de aș fi, Din cer la tine voi veni. Să-ți reaprind din nou în gând Iubirea, tainic fremătând De dorul meu, de chipul

În miezul nopții te-am văzut, Erai o lună plină, Iar eu o stea care-a trecut Să vadă o lumină. Tu scânteiai pe-al nopții cer În flăcări,vâlvătaie. Erai cuprinsă de mister Și de sclipiri

Unde e ploaia atât de mult dorită Să picure pe-obraji încetișor? Spre-albastrul cerului privesc cu-o rugăminte, Dar nu observ vreun nor ocrotitor. Asfaltul sfârâie de-atâta fierbințeală, Iar

Vino prietene să-ți arăt lumea, să-ți arăt puterea naturii cu toate frumusețile ei. Vino prietene în lumea tăcerii și a speranței în care să zăgăzuim toate gândurile noastre. Vino în deșertul

Poet fiind de-o viață seculară, O nava lunecă pe mare solitară. E un poet ce zboară peste mări, Trăind cu ale sale versuri și visări.

Și se-auzea scrâșnind sub roțile mașinii Asfaltul dur, crăpat de tonajele zilnice. Cu voci tremurânde, cu brațe vânjoase Ieșeau oamenii de la muncile silnice. În palmele lor sudoarea impunea

Mi-am ancorat sufletul în trecut, Într-un colț de viață neștiut,nevăzut. Și cu-n gest apărut din subconștient Am proptit capul pe mână,prudent. Cu fața crispată,într-o prelungă

Am fost o floare ce-a crescut Pe malul apei.Zeci de fluturi Din seva mea s-au hrănit. Mi-aduc aminte și mă bucur. Cu vântul lin mă legănam, Raze de soare mă scăldau. Cu rădăcinile-n

Primăvăratice sclipiri îmi unduiesc în suflet Reamintindu-mi strălucirea cea vie,necurmată, A soarelui îmbătător de visuri și speranțe Ce le-am avut în mine odată. În noaptea înțesată cu izuri

Nu vreau nici rang,nici bogăție, Nu vreau decât puțin respect. Eu pentru lume voi rămâne Un simplu și modest poet. Prin vers îmi voi clădi o viață Ce veșnic vreau a dăinui. Să-mi amintesc

Am fost doar noi și o clepsidră, Era nisipul colorat, Dar el s-a scurs dintr-o mișcare Și timpul ni s-a estompat. Am fost doar noi în astă lume, Eram ca două ciocârlii, Dar ai zburat în

Trăiesc un vis,o viata lunga, Sunt timpul veșnic călător. În haos sunt o neființă, În viață sunt un visător. Trăiesc realitatea vie Și clipa-n care voi muri; Aspectul vieții,cel pe care Tot

Ar fi îndeajuns un strategic balans Încât să stârnească în ritmuri un dans, Un dans al decadenței devenit monocrom, Când vicii nefaste se-mbină în om. Schițând un desen pe asfaltul bombat, Și

În viața mea cea simplă Pe care o trăiesc, Ești preafrumoasa zână Pe care o doresc. Sunt doar un muritor Ce-așteaptă resemnat Chemarea morții, care Se naște din păcat. Căci tu dispari în

Un răsărit de soare te-ndeamnă ca sa cugeti La strălucirea caldă,tăcută-a florilor. Un simbol al iubirii ce dăinuie prin veacuri, Un simbol al tăcerii ce-i preschimbat in dor. Îți dă puterea

Ești totul pentru mine, Chiar daca nu-ți mai vine Acel surâs pe buze Care să mă amuze. Ești chiar viața mea toată Ce n-a mai fost udată De lacrimi și durere, De zâmbet și plăcere. Ești