Poezie
In urma ta
1 min lectură·
Mediu
În miezul nopții te-am văzut,
Erai o lună plină,
Iar eu o stea care-a trecut
Să vadă o lumină.
Tu scânteiai pe-al nopții cer
În flăcări,vâlvătaie.
Erai cuprinsă de mister
Și de sclipiri vioaie.
Și înainte luminai
Cărarea pustiită,
Iar inapoi nu te uitai
Fiind mereu grăbită.
În urma ta mereu lăsai
O pulbere stelară,
Și spațiul negru,sideral,
Părea că mă-mpresoară.
Tu nu voiai să te cuprinzi
În lanțuri de durere,
În toiul vieții și-al iubirii
Și-n clipe austere.
Iar eu,cuprins de-amărăciune
Că nu-ți pot sta în cale,
Mă-nfășuram cu o manta
Și tot plângeam cu jale.
Și te urmam mereu,pe-ascuns,
Privindu-ți strălucirea,
Pe când la mine se ivea
Încet,încet,pălirea.
022.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maniceanu Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Maniceanu Valentin. “In urma ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/199424/in-urma-taComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Încet,încet,pălirea” ar trebui modificat. Suna rău „pălirea”.
De obicei, în cadrul unui rând, după virgula se lasă un spațiu liber („Încet, încet...”).
Poezia îmi pare deosebit de frumoasă, are o muzicalitate deosebită chiar dacă aduce a Eminescu. În fond ai voie să-i fii discipol.