cadere nervoasa

văd oameni mulți pe stradă în mașini în ratb îi văd urâți grăbiți încruntați plictisiți fără sens am impresia uneori că au încetat de mult să mai caute vreunul asta dacă au făcut-o vreodată în goana lor nebună se scobesc în nas se scobesc în cur își aranjează țâțele în sutiene își aranjează coaiele în pantaloni văd cupluri în mașini la semafor nu se privesc nu se ating nu își vorbesc abia așteaptă să ajungă acasă să facă duș separat să-și cumpere țigări și sucuri separat de mult au încetat să mai cadă de acord asupra ceva - a orice se uită separat la cele două televizoare cumpărate în rate - fiecare pe cnp’ul lui se bagă în pat adormind spate în spate cu un gol suficient între ei doar trăiesc împreună - pardon! locuiesc împreună că de trăit au uitat să trăiască văd fete aranjate îndesate în blugi prea mulați paietați chinuite pe tocuri lăcuite înainte de prânz sunt prea trendy să mai citească ceva să mai viseze ceva altceva în afară de vreunu’ într-un audi care să le scoată la o cafea neapărat în 4 culori într-un loc hip să le fută în contul celor patru sute de mii cheltuiți fără să știe că bărbații nu plătesc pentru sex ci ca să plece acasă văd bărbați / băieți cum le colcăie hormonii în ei cum ar fute cam tot ce ar prinde știu cum fără să recunoască vreodată seara în pat după labă visează la EA…. la o ea superbă gospodină cu mașină casă și bani o ea care să facă muia perfectă ea care să le ierte fără să clipească toate mitocăniile toate nopțile lipsă toate râgâiturile ea care să îi asculte fără să vorbească dar odată cu țigara postlabageală se termină și visarea gândindu-se că dacă asta-i femeia perfectă atunci va știi ea să-i găsească și apoi… oricum sunt prea tineri să se lege la cap bărbații mereu sunt prea tineri să se lege la cap văd bunici plictisite ce au avut tinereți frustrate de virtuți la care erau și poate încă mai sunt obligate femeile de o societate mult prea îngustă la minte au în grijă nepoți răsfățați crescuți cu jetix și pepsi max Ispirescu zace îngropat în praf drumul acestor copii spre cultură începe cu Barbie și Spiderman oprindu-se brusc la telenovela bunicii și mă încearcă un sentiment ciudat seara când îmi fug toate astea prin minte nu știu dacă să mă amuz sincer să-mi fie scârbă sau să iubesc lumea asta împuțită și urâtă așa cum e nu-mi rămâne decât să te-ntreb ce zici, te scot la o bere diseară să vedem mai mulți oameni urâți și noi să ne spunem lucruri frumoase?