Poezie
De vorbă cu nisipul
1 min lectură·
Mediu
Așadar, stau de vorbă cu nisipul
și el tace.
Așadar, trag cu arcul de cristal
în vama limbii lui
să-l fac să vorbească.
Și el se deschide ca lumina
fibrelor de marmură
și el se despietrește
pe coarnele melcilor
și el tace...
Și-i fac loc în zidul podului
să-mi pună scînteia vorbei
în palmă;
și el îmi taie degetele
cu-n țipăt ascuțit,
și el îmi bea, bob cu bob
tot sîngele speriat
cu buzele arșiței.
\" Bine, zice: vino cu mine
în pădurile apelor ! \"
Și mă duc între maluri
cu o mînă pe oglinzi
și cu o amintire amorțită
de amărîciune
prinsă de sîmburii sînului.
Și ne ducem, ne tot ducem
să ne rătăcim vorbele
pe spinările stihiilor
pîngăriți de umbrele
asfințitului.
012.364
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae N.Negulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae N.Negulescu. “De vorbă cu nisipul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-n-negulescu/poezie/178477/de-vorba-cu-nisipulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
asfințitului. Felicitari domnule POET.