O seară de februarie, un februarie liniștit și comun pentru mulți, chiar și pentru noi…studenții ce fredonau coloana sonoră de la “Șatra”, tineri ce iubeau țigănește, ce iubeau libertatea, suflete
Cad picuri grei pe ferestra unui suflet pierdut,
Și azi bătrânul cerșetor de la colț mai tușește,
Murmurând vechi zicale omului in deobște pierdut
Iar valuri , valuri bachice ne-mbălsămează
Sub cerul de mai , se plimbă
Cu trupu-i subțire, cu pas de felină…
Singura urmă, e un parfum
Ciudat și dulce, de dragoste oarbă.
E aceeași ce trece, zi de zi,
Pe aceeași stradă, același
Zi liniștită de vară, orașul strălucește ca un diamant în lumina solară!
Cobor să iau aer și să mă plimb, iubesc ploaia , dar nu a fost cu putință să mă înțeleg cu ai mei pentru a ieși la o plimbare
