Maideia Maigan

De mâine arunc șotronul, praștia, spaima, îngheț cu ventilatorul instalația de sunet a tăcerii și-am să mă arunc în tine viață ca o mamă în chinul împlinirii.

tot ce privirea atinge induce o cosmopolită transformare a erudiției neuronale în șfichiuirile realității.

Sunt obosită! Am în mine voință cu carul( asemanator aceluia cu care vara țăranii noștri își duc roadele pământului acasă). Dar carul meu e unul metaforic și incărcatura lui ține de ambițiile mele

Agonizând agonia primiți pretutindeni iubirea

de pus fiecăruia în șosete drumul de alintat haiducul cu fost codrul de înțeles amarul din dorințe neaprinse de trăit iubiri prin plumburii existențe de apreciat metafore în

Frate, nu lăsa cuvântul să geamă pentru tine, din coca moale ce- așteaptă aburitul, tu seamănă pe daltonieni privirea, din fugi rupestre intoarce ascendentul, fii jarul din colecție ce

Nu era timp Să primenesc așteptarea, Nici zorii, sau roadele apusului ieri. Culegeam în joacă Câte un bordei de piatră Al serioaselor furnici Și dăruiam emotiv Fiecărei clipe O amăgire

Este ceva iremediabil în sufletul meu Dintr-o sămânță de mătrăgună Au răsărit mai mulți măslini, Precis o mutație genetică A recreat crivățul în adieri de trăit. Dar este bine, atât de bine

Am scos din trup afară Sănătatea unei clipe cu tine. Retras în genunea partuză A comediilor inepte de făt-răsfățat Defileul de salve m-a chemat: Tinere,se luptă în păcat Mirajul că viața te

Un zâmbet sărutat pe pleoape Se vede-n ochii tai poem, Un cantec daruind visarea Se ascunde-n renuntare abia soptit. Te caut alinare in descantec Ca pacea-n mine sa astern Iar inima-mi

sunt captiv în solitudinea de caramel dintr- o acuarelă. celelalte însingurări le trăiesc ca în povestea cu \"Regele e gol\"

dacă ne- am privi în zdrențe de cartofi sigur roșiile n- ar mai trebui plivite ne- am ascunde postul din suflet în ghergheful de la școală când învățam simetriile din vorbe categoric orgiile din

Închiriez iubire maturizată complet, cu nivel maxim de studii personale, interschimbabilă cu fericirea. Acord diurnă pentru zilele în care soarele aruncă mai multe sulițe pe cer. Ofer pachet complet

Lupanarul viselor semnul pierderii paradisului.

Un poem de dragoste Mi-a răsărit între palme, Am vrut sa-l pastrez Asezandu-l in trestiile sufletului meu. Dar s-a speriat Si-a inceput sa picure In stropi marunti In albia timpului

melanj de magdalene și rude nesățioase tinerețea îmi smulge acoperișul de patimi ca un vârtej de făcăieni rămân de strajă doar lebedele astronaute și arpegii târzii melancolice numai o

M- am născut vara printre fire de măcriș la umbră de stabilopod. Am crescut mâncând lăute cu mâna în acompaniament de cimpoi. Voi sfârși când ura mă va pune de- a curmezișul acolo în

e ziua când cuminecăm îngerii cu dejecțiile din porția de suflet păstrat dintr- o intersecție cu timpul suntem milostivi ca două mesaline răpuse discret una de ciumă cealaltă de hatârul unui

Pe urmă cuvintele acestea muiate în pervaz și- au luat zborul. Purtau grija cailor nețesălați. Aveau ele un pieptene blond cu care zâmbetul devine strălucire. De acum toate ridurile cresc faguri

m- am trezit în dimineața surâsului tău cu o lacrimă pătată de adevăr. condeiul așternea în cenușă uitarea iar pe câmpul dintre două cuvinte odihneau zgribulite amintirile. te- am regăsit

Titulari: El Ea În față - necunoscutul; În dreapta - mâna care hrănește; În stânga - mâna care rănește; În spate - ca tapet lumea; În total același joc desuet De-a viața.