Maia Ciburdanite

draga bogdane,
In cele citeva saptamini de cind savurez acest site n-am putut sa nu remarc prezenta ta masiva. Acum intilnesc cel mai bun text al tau. Totusi: cum de esti in stare sa pui un vers quasigenial (aspectul intim al barbatului este femeia),
alaturi de o banalitate strigatoare la cer si stricatoare la text (ranile mele nu sunt de la aripile smulse). La cit vad ca ai scris si la surprinzatoarea calitate a unora din versurile tale, nu e placut sa intilnesti imagini cu heruvimi, cazuti sau nu, oricum hodoronc-tronc si de incepator.

draga andreea, nu stiu ce sa zic: daca sa-ti impartasesc frustrarea sau sa ma declar multumit de lectorul constant si avizat pe care l-am cistigat. cred ca am sa le declar pe ambele. cu o mica nuantare: pe site-ul asta, poezii mai bune ca asta n-au parte de vizitatori, iar daca intimplator contorul lor avanseaza, comentariile sint atit de terne si uneori inepte ca aproape anuleaza valoarea textului. cred ca redactorii ar trebui sa impuna un cod al acestor comentarii, astfel incit sa nu mai avem parte de \"in fata frumusetii, amutesc\". altfel, vom semana in curind cu cenaclul pensionarilor din gaiesti. vorba vine.dar cred ca stiu si din ce pricina se intimpla asta. din pricina ca o multime de autori isi inchipuie ca poezia e o chestiune emotionala si, in consecinta, atunci cind posteaza un comentariu, se simt indatorati la un simplu Ah! ce bine a fost! :-)

mai rar atita autoironie la o poeta. sper sa nu fiu considerat sexist pentru observatia asta, as putea s-o argumentez doar pe spatii mai largi, siberiene, de mi-e ingaduit. deocamdata, in lipsa stepei nesfirsite, citeva mici bijuterii: cafeaua de miine a trecut deja frontiera, episodul cu dinozauri imprevizibili, vreau sa te vad fericita imi sopteste cineva. cu astea si cu ceva mai multa rigoare (dupa gustul meu), ar iesi ceva excelent.

era de bine, de foarte bine aproape.

draga gelu, astazi am purtat cu cineva o indelungata discutie despre cartarescu. apoi, preopinentul meu a citit poemul de mai sus si mi-a zis ca seamana. am fost cit de cit de acord, pe la mijloc mai xact. dar parca prea mi se parea mura-n gura. ca si citarea lui naum. despre care nu stiu ce sa cred. poate ca, iubindu-l, ar trebui sa ma simt flatat.

scoate intrebarea din final. prea liricoida, umezind lacramos un text sec si bine stapinit.

o asemenea acumulare de banalitati cu staif, mai rar! sint oare nevoit sa dau si exemple? se pare ca anteriorii tai comentatori au nevoie de asa ceva: pîntecul feciorelnic al tăcerii , meșteșugul trădării perfide (tacerea nu poate fi decit fecioara, ca sa nu mai spun ca de tradare binevoitoare n-am auzit). De pirjolirea simbolurilor nici nu mai pomenesc. Sau poate da? In fine: Te rog, nu mai scrie!

ironia din final nu contrabalanseaza destul stingaciile nu prea bine stapinite, desi cred ca autoimpuse, din startul colosal de uzat

cred totusi ca ar trebui sa faci rost de subiecte mai putin filosofice. sau de mai multa ironie. ar merge mai bine in genul scurtissim in care te exersezi

iti scriam o data sa nu mai scrii. mi-ai raspuns sa nu mai citesc. am facut bine ca nu te-am ascultat. te-am mai citit, mi-a prins bine. de data asta, as avea unele indoieli. si pentru ca ma exprim doar cind nu-mi place ceva, da-mi voie s-o fac si acum: senzatii de lumina? linistea adincului? In rest, diafan bine temperat, asa cum probabil ti-ai propus.

draga silvia, sentimentele tale cosmice sint temperate fiindca sint de rezerva. acordurile cosmice ale lui florin nedelcu sint uzate rau de tot. din cite am citit eu. in rest numai de bine despre reporterul de culoare care chiar a reusit sa ne transmita ceva de la fatza locului, fara sa incerce o crestere a ratingului abuzind de un tricou udat cu lacrimi poeticesti

e atita dezinvoltura in textul asta ca parca-ti vine sa si intervii. fiindca te face sa te simti in forma si gata de orice. cu un cd de calitate la indemina, pentru coloana sonora. de rasfat

adevarul e ca si mie imi suna ritmat enumerarea ta. poate din pricina din cind in cindului imperativ. poate din pricina sincopelor. din care una e facila si nu da bine: de pe trup si de prin trup. dar, daca esti personal cum spui, trebuie sa mai citesc, asemenea sincope-s permise cind iti versi oful. trag o fuga

aceleasi delicioase sincope care te fac sa banuiesti o anume tehnica a castrarii textului inainte de a-l expune. de unde si banuiala unei magazii cu orori in formol, borcane cu organe ce nu suna la fel de bine. poate acolo ar fi trebuit sa trimiti si cerul nimfoman, si secolul bastard, care mie nu-mi suna destul de viril. in vreme ce restul textului pare o frumoasa erectie.

draga gelu, faptul ca esti un poet fara vlaga nu-ti scuza comoditatea de lector. cu asta in gind, mai spun: spoiala de notorietate de care te bucuri nu acopera deloc balonul cu aere condescendente in care te-ai instalat. ca sa ma explic: primul tau comentariu ma trimitea la naum doar pentru ca era cea mai facila trimitere, de vreme ce era citat in text. in rest, observatiile tale, desi amabile, erau cit se poate de vagi, parca tocmai pentru a dovedi ca nu mi-ai acordat o lectura prea atenta. nici nu speram asa ceva, nu prea e in stilul site-lui ce-l frecventam. totusi, te-ai hotarit sa revii, completind o foarte competenta observatie a lui claudiu banu (multumesc, claudiu!), reusind ca si de data asta sa-ti dovedesti lenea. insa, ca orice tip comod, iti iesi din cind in cind din pepeni, si te trezesti ca dai cu cineva de toti peretii. fiind, la rindul meu, un puturos, iti inteleg iesirea. asadar, promit ca am sa-mi supraveghez atent lungul nasului, ca si eventualele filiatii ale textelor postate. filiatii care, indiferent de ce crezi tu, nu sint asumate cu glorie, ci, atunci cind sint competent semnalate (inca o data merci, claudiu), cu grija, seriozitate si hotarirea de a le camufla.

ma intreb de unde resursele acestui fuleu evocator. caut un miez, banuiesc cite ceva, apoi ma razgindesc. de ce asa si nu altfel? de ce versul asta aici si nu mai incolo? de ce nu in alt poem? oare nu triseaza? de ce repeta inauntru sau in lumina, cind e atit de lamuritor din prima? de ce pune virgula dupa sau?

textul tau, ca si cele ale comentatorilor, ma duc cu gindul la o conspiratie a feminitatii. nu vorbesc de cea accidental-biologica ci de cea abstracta, ideala, ma rog, din care ne chinuim sa ne impartasim cu totii. din pacate, gresim cind n-o facem cu masura. vreau sa spun ca poezia ta are nevoie si de un fior mai viril, practicind ceea ce-i sta bine barbatului sa practice, anume continenta. altfel, ceea ce e bun in ea e eclipsat de cuvinte fierbinti si rime banale. expunerea, dezvaluirea lirica are nevoie de nerv, nu de nervi. altfel, desi pe alocuri senzuala, nu va fi si ispititoare. poate fiinca esti, tot, pe alocuri, prea explicita. iar explicitul are sens doar in pornografie.

devii din ce in ce mai (obscur?). poate doar din necesitati de rima. oricum, cind nu inteleg nimic, imi place. cind inteleg, esti departe de simplitatea de care tot pomenim, dar de care inca nu. dar poate in curind. rebranding e mult mai aproape de. in consecinta, mai buna.

draga dusan, imi place mult proza asta, ti-as face o propunere de publicare in ca si cum. pentru numarul din martie daca vrei. poate vorbim despre asta - ce faci vineri seara (18 februarie ora 7)? noi venim cu revista la joc secund, humanitas Tm. edit.hartmann@rdslink.ro

descult, prin parcul pe care-l populezi cu sfincsi aulici, n-am sa merg de teama sa calc in vreo obscenitate canina. iar, de ma vor lasa pingelele vreodata, o voi face in virful picioarelor, de teama sa nu trezesc pe vreunul adormit pe-o banca, cu corola de minuni a lumii lasate peste ochi. si care se viseaza Crist incununat cu spini.