reFacerea

Undeva se pierduse și ultima amintire. Mai exact acolo unde se naște frica. Nu mai aveam nimic de făcut. Plângeam și mâncam în etape bine stabilite. Un tip blond mi-a reproșat că sunt prea portocaliu pentru restul oamenilor(?). Găseam lumea culorilor destul de moartă, așa ca l-am îmbrâncit și mi-am reluat tabieturile în ordine alfabetică. Ascult cât de ușor se rostesc cuvintele unora, zâmbesc ștrengărește și mă afund într-o uitare monocromă. E un început. Mai am doar două.