Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Prânzul proștilor

prima parte lipsește cu desăvârșire.

1 min lectură·
Mediu
Partea a doua După ce am spart si ultima farfurie s-au gândit că poate sunt nefericit. Mi-au adus mai multe și au început sa danseze în cerc. Îți puteai da seama ușor că nu vor altceva decât să mă socializez, să renasc... poate chiar sa iubesc. I-am refuzat printr-o privire. De restul s-au ocupat ei. Au plecat. Partea a treia Supa se răcise iar eu urăsc mâncarea rece. Am blestemat în tăcere și m-am ridicat de la masă. Atunci am vazut-o. M-am apropiat și am întrebat-o dacă nu se simte singură doar cu mine si cu marea de mese albe. Mi-a răspuns printre dinți că nu. Ultima parte Mă plimb printre mese de ceva timp și visez la ea cu putere. Dacă ar fi vrut Noi?
023823
0

Despre aceasta lucrare

Autor
Tip
Proză
Cuvinte
126
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Exp Unu. “Prânzul proștilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/exp-unu/proza/83440/pranzul-prostilor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@catalina-marincasCMcatalina marincas
cum sa se simta singura cand are \"marea\" (fie ea si de mese albe) in jur? :)

stii, cred ca am reusit sa inteleg pranzul tau si fara partea de inceput.

mi-a placut intrebarea din final: \"Dacã ar fi vrut Noi?\"
0
MCMaia Ciburdanite
scoate intrebarea din final. prea liricoida, umezind lacramos un text sec si bine stapinit.
0