Despre Ei atunci când nu sunt

Rumegam ieri niște temeri comuniste, când am realizat subit că îmi lipsesc. Ei. Atunci și poate mult timp după. După ce mi-am revenit, am încercat sa adorm. Aveam nevoie de somn, de o incursiune in tăcerea absolută. Absolut întâmplător ceasul rău m-a trezit. La inceput de vis. La inceput de uitare. Bineînțeles că Ei au revenit cu o iuțeala promptă și supărătoare. Sunt treaz și nefericit acum. Și nici singur.