Mahok Valeria

Șterge-mi retina, doctore Șterge-mi retina, doctore, De cataractele societății Cărora nu le văd Nici o rezolvare Cu pesimismul meu realist. Șterge-mi retina, doctore, De cataractele

Revin din nou Revin din nou La sfântul tău altar Credință sfântă, Căci niciodată prezența mea Nu te-a ofensat, Și mi-ai primit mărinimoasă Tăcerea rugătoare, plânsă, Mângâindu-mi

Cât de amară este viața, Câtă dulceață amorul ei, Cât de zglobiu scurtu-i destin, Iar noi pe scena-i plutitoare, Actori mai buni, actori mai răi.

Încurajarea unui violonist (tânăr debutant) Nu te întrista că sunt puțini spectatori în sala de concerte, ai timp să te faci cunoscut. Perseverează, șlefuiește-ți caracterul

Teiul iubirii Eminesciene a fost des lovit de uraganele încercărilor, dar rădăcina profunzimii lui a rezistat timpului și nu va ceda niciodată, căci focul ei interior a încălzit memoria

Rezultatul educației Când copilul ți-e deștept, Ori te bucuri pentru el, Ori te ia cu drag de piept, Ca să fie competent.

Bunicii Bătrâni frumoși cu părul alb Și privirea strecurată printre gene, Pe prispa casei nepoții îi așteptați, Fumând din pipa înțelepciunii, Copiilor voi sfaturi Nu încetați să

Trup bolnav Trup bolnav, de la născare Râvnit-ai sănătatea, Ce mulți nu-și prețuiesc. Te-ai zbătut, Cum nu s-a văzut, Să învingi durerea, Ce liniștea

Flori de câmp Flori de câmp, Ce mamă bună Și darnică ați avut, Ce culori au haina voastră, Ce minune v-a țesut ? Ce covor ! De flori alese. Ce miros ! Îmbătător. Provocați să fiți

Cugetare Mamelor! Învățați-vă copiii abecedarul credinței, Ca să aibă sprijin în ceasul suferinței.

Floarea mea Te-am învățat să iubești floarea, Ce în grădina casei tale a încolțit, Þi-am arătat cu câtă gingășie crește, Deși tu nu ai fost la semănat. Þi-am spus adesea ce înseamnă Și

Preocupare Am scris și-am corectat Ca o seralistă veche, Tot ce mintea mi-a dictat, Să-mi alung singurătatea Ce demult m-ar fi îngropat. Și-am găsit preocupare Navigând încet pe

Cred în Dumnezeu Și în miracolul capriciului său, Cred în munca lui desăvârșită, Pe care omul abia o imită, Cred în fericire, Dacă plouă cu înțelepciune, Cred în multe lucruri pământene De

Lozul politic Politica filează lozul, Noi bâjbâim cu pronosticul, Dar ea își va urma destinul Oricât de deștepți ne credem.

Dureros de adevărat Ca și rănita iubire, O prietenie lungă Dacă nu este trădată Se face plictisitoare, Că e simplă și prea fadă, Nu inspiră subiecte de morală niciodată. Viu

Dimineață de Iulie E dimineața zilei de 22 –07 –2005, mă trezesc brusc dim somn ca de obicei și sar din pat ca arsă căutându-mi repede pixul și caietul de notițe, căci pașii sprinteni ai

Istorie pierdută Dumnezeu s-a încruntat Către țara care odată Cu bogății a dotat, Iar acum românii slabi Străinilor o împart, Uitând jertfa strămoșească Ce-a costat ca s-o păzească, Cu

Infidelul Parfumul tău m-a îmbătat De-atâtea ori iubite, Dar ce folos că-l împărțeai Cu tinere naive, Uitând că ești alesul meu Cu jurământ fierbinte.

Preocupare Am scris și am corectat, Ca o seralistă veche, Tot ce mintea mi-a dictat, Să-mi alung singurătatea, Ce demult m-ar fi-ngropat. Și-am găsit preocupare Navigând încet pe

Adevăr De-atâta amar de vreme, Așteptăm extratereștrii, Să luăm contact cu ei, Când noi nu suntem în stare Să vorbim mai omenește, Cu ai noștri frați și semeni.

O frântură de seară E seara de 21 Iulie 2005, seară caldă de vară capricioasă cu lună plină, care de fiecare dată mă hipnotizează cu prezența ei fantomatică. Deschid larg ferestrele

Balanță nedreaptă Când cu leul împarți prada, Egalitatea își schimbă faima. Ori cedezi din partea ta, Ori îi vezi zbârlită coama.

Îngânfatul Când te judecă măgarul, Mândru de a lui copită, Nu te lăsa speriată, Că de bici îi este frică.

Frumoasă, dar săracă Mândră fată de deochi, Cu picioarele pân\'la urechi, Fusta de-o palmă sub buric, Cu sâni falși ca două fese, Unde-i mintea? Nu se vede, Căci sub pletele vopsite, Are