Magdalena Dale

Cu riscul de a supăra pe autor și pe cei ce au comentat înaintea mea, spun un hotărât ”nu așa” din mai multe motive.

Nu aș fi intervenit dacă unul dintre comentatori nu ar fi recomandat tristihurile drept model de haiku. Respect prea mult lirica de inspirație niponă și nu mă lasă inima să trec nepăsătoare peste astfel de afirmații.

Haikuul în primul rând este poezie fără să uziteze instrumentele poeziei. Aici este marea provocare! În afară de asta haikuul este o poezie filosofică, care trebuie să te trimită spre meditație. În afară de aceste două considerente pe care autorul nu le respectă iată alte trei motive pentru care aceste tristihuri nu sunt haikuuri:
1.În primul rând diminutivele nu au ce căuta în literatură de când T. Maiorescu l-a criticat aspru pe însuși V. Alecsandri, declarat de Eminescu drept rege al poeziei.

2.Lipsa verbelor nu înseamnă că orice tristih este haiku.

3.Planurile sunt diferite dar sunt forțate

Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva. Nu asta este intenția mea! Am vrut doar să spun ce am învățat în cadrul cenaclurilor pe care le frecventez, dar mai ales nu aș vrea să se înțeleagă greșit semnificația acestei bijuterii lirice care este haikuul.

Magdalena Dale

Acest lanț poetic mi-a oferit o plimbare pe cărările poetice ale toamnei. Fiecare verigă se înlănțuie armonios formând un întreg poetic deosebit. Fiecare imagine rezonează cu poemul de cele mai multe ori descoperind semnificațiile ascunse ale imaginilor. Nu mă pot opri la nici un poem deoarece din acest șirag de pietre prețioase nu mă pot hotărî să aleg.

Mulțumesc Biei și colegilor care mi-au prilejuit această călătorie minunată pe cărările toamnei!

În primul rând vreau să mulțumesc invitațiilor pentru bunăvoința de a participa alături de noi la proiectul inițiat de Bia. Vreau totodată să-i mulțumesc și lui Marian Ghilea pentru bunăvoința de a ne pune la dispoziție pozele ca în acest fel să putem călători imaginativ în locuri încărcate de o spiritualitate aparte.

Este aici multă muncă de documentare, iar pentru noi multă informație necesară pentru cei ce vor să înțeleagă spiritualitatea acestui popor deosebit dar și pentru cei interesați de lucruri inedite.

Ce să alegi dintr-un șirag de perle? În zadar caut în acest șirag o imperfecțiune… Sunt ca și petalele de cireș ce s-au risipit ca o ploaie de primăvara dând frumusețe spirituală clipelor.

O prezență inedită este Akiko Ishida, invitată de Marian Ghilea. Poemul tanka scris de domnia sa cred că poate fi un bun exemplu pentru noi. Simplu, inspirat din fapte cotidiene dar plin de simboluri cu semnificații adânci, mai ales dacă citim documentația legată de templu oferită de Bia.

Pe invitatul Luminiței Suse, Mike Montreuil, l-am întâlnit în ultimul număr al revistei red lights într-un dialog poetic cu Luminița Suse, dialog care mi-a încălzit sufletul. Parcă fluturele inspirației trecea de la o floare la alta și am fost încântată să-i urmăresc zborul. Poemul tanka scris aici se înscrie în aceeași linie poetică plină de sensibilitate care te transpune în lumea fermecată a visului. Lângă lemnul rece o promisiune fierbinte… Din nou simboluri alese cu măiestrie!

Remarc cât de armonios se îmbină poemele de inspirație niponă cu celelalte.
Prezența lui Marius Chelaru ne onorează. Coincidența face ca de curând să fi citit < b>Templul de Aur de Yukio Mishima, care are ca punct de plecare incidentul din realitate relatat de Bia în notele documentare. Poemul scris de poetul Marius Chelaru oglindește cu har poetic ceea ce am simțit când am citit cartea. Clipele care vin / devin valuri / în lacul fără sfârșit / al zilei eterne a lui Buddha. Cenușa vieții și umbra poveștii Pavilionului de Aur accentuează aura de mister și frumusețe a acestui vestit Templu, cu simboluri ce amintesc tragica lui poveste. El va rămâne, așa cum remarcă poetul în afara timpului cu o faimă ce va domina veacurile.

M-am oprit asupra poemelor celor care nu au fost invitați de mine. Nu vreau să abuzez de acest spațiu prea mult. Cum am spus la început, sunt poeme foarte bune care se încheagă frumos intr-un tot unitar ce emană o spiritualitate aparte ce te îndeamnă la meditație în fața unei căni de ceai.

Vasile Moldovan, Florin Grigoriu, Vali Iancu, Alexandra Flora Munteanu, Ana Ruse sunt colegi de cenaclu pe care îi apreciez, motiv pentru care i-am și invitat. Mă bucur că sunt alături de noi cu poeme care accentuează calitatea întregului lanț poetic.

Marian Ghilea, Lumința Suse, Cristina Rusu, Dan Norea, Ion Rășinaru, Ioana Greier, Ioan Petru Gârda, Anișoara Iordache, Ana Maria Bezem, Tincuța Bernevic, Grigore Chitul, Cezar Ciobîcă, Livia Ciupav, Angela Nache Mamier, sunt vechi colegi de înlănțuiri poetice a căror poeme le apreciez și mă bucur să pot participa alături de ei.

Andreea Bănuț și Valeriu Barbu cred că ni s-au alăturat pentru prima dată. Dacă greșesc îmi cer scuze. Poemele lor sunt verigi ale lanțului care dacă ar lipsi ar știrbi din frumusețea înlănțuirii.

Felicitări tuturor participanților și mulțumesc Biei pentru invitație.

Magdalena Dale

Cred că este una dintre cele mai reușite înlănțuiri poetice realizate de Bia. În afara de acest aspect conține multe informații interesante și utile despre o cultură pe care eu o îndrăgesc foarte mult. Aceste informații sunt utile în măsura în care vrem să pătrundem mai adânc în modul de a se raporta la lumea înconjurătoare a poporului japonez. Nu mi-am propus niciodată să scriu ca un japonez și presupun că niciunul dintre colegii care îndrăgesc această cultură nu au gândit în acest fel. Este ca și cum cei ce scriu sonet și-ar propune să fie italieni iar versurile lor să fie însoțite de muzică așa cum se scria inițial sonetul. În schimb îmi doresc să privesc îndeaproape natura, să regăsesc în mijlocul ei frământările mele. În fond suntem în trecere acum și aici împreună cu tot ce ne înconjoară.

Recitind cu ochi critic poemele mi-am propus să refac poemele tanka ce-mi aparțin. Am folosit prea mult pronumele personal! Haiku-ul este un poem foarte greu de realizat. Am participat de curând la o întâlnire cu poetul american Charles Trumbull, editor al revistei americane Modern Haiku, revistă dedicată studiului poemului haiku și care publică și poeme haiku. Am înțeles că nu este important numărul silabelor. Marea provocare, spunea editorul american, este să transmiți în cuvinte cât mai puține, cât mai multe lucruri și important este ca orice poem haiku să trezească ecouri în sufletul cititorilor și să îndemne la meditație. Deziderat foarte greu de atins! Din acest motiv prefer să nu comentez poemele haiku.

Poemele tanka cred că sunt frumoase. Totuși aș remarca cel de-al doilea poem a lui Marian Ghilea și poemul Cristinei Rusu. În poemul tanka a lui Marian Ghilea am regăsit în jocul războinicilor lupta noastră cu viața de zi cu zi în contrast cu timpul care trece cu blândețe, fără să-l simțim dar lovește nemilos lemnul. În cele din urmă deasupra rămâne doar umbra mării de nori.

În poemul tanka scris de Bia am regăsit momentul de liniște când sufletul pare o lună plină din care susură necontenit dorul.

De asemenea am remarcat în mod plăcut versurile care nu sunt scrise în stilul liricii nipone. Imagini deosebite cu altare care se înalță peste ape năvalnice și focuri suflete vii ce străbat iubiri ca în poemul Ottiliei Ardeleanu sau poemul deosebit al Angelei Mamier din care în seara asta voi lua cu mine ultimele versuri…

dar cine-și poate-anticipa măsura
când tânără dar și bătrână fiind
lupi colorați îmi mai străbat pădurea

Poemele scrise de Anișoara Iordache și Dan Petruț Camui sunt mărturia sensibilității poetice răscolite de tradițiile și cultura japoneză și care pot inspira versuri deosebite.

Acest lanț poetic este ca o carte pe care citești cu plăcere deoarece te regăsești în ea dar remarci câteva pasaje pe care le porți în buzunarul de la piept.

Felicitări tuturor participanților și mulțumiri Biei pentru efortul de a alcătui acest lanț poetic și a ne informa cu noi aspecte ale culturii japoneze.

Magdalena Dale

Toamna este anotimpul meu preferat. Pentru culorile ei calde, pentru bogăția ei și nu în ultimul rând pentru ușoara tristețe pe care o simt în aerul acestui anotimp. Citind aceste poeme m-am pierdut în ceața toamnei cu un vis de vară în brațe, am rătăcit prin marea de frunze uscate și m-am visat pelerin spre Nara. Fiecare poem în parte este îmbrăcat în sensibilitatea poetică a autorului și invită la o călătorie prin toamnă. În acest periplu am ”fotografiat ” câteva poeme așa cum fac în fiecare călătorie când vreau ca ecourile să dăinuie cât mai mult în suflet.

În parcul toamnei
celelalte umbre trec
mână în mână


Poate mai mult ca în oricare alt anotimp toamna este regina umbrelor de tot felul. Primul vers aduce kigo-ul necesar unui haiku dar si ambiguitatea atât de apreciată. În parcul toamnei poate însemna orice parc cu copaci în haine de toamnă dar și anotimpul din viața fiecăruia. Lirica niponă este poezia sugestiei, nimic spus direct, totul sugerat și eu cred că tocmai asta este marea provocare și frumusețe a liricii nipone. Al doilea vers îmi sugerează însingurare deoarece celelalte umbre trec mână în mână în timp ce autorul merge singur sau poate singur lângă o altă persoană. Azi am mers visând la o umbră…


Bun venit în lumea poemului tanka, Marian Ghilea. Un poem care mi-a mers la inimă.

Cețuri de toamnă
prin marea de frunze reci
îmi port pașii grei
inima mea devine
o fântână de argint

În poemul tanka sunt alte cerințe față de poemul haiku. Două planuri foarte bine îngemănate. Cuvinte alese cu grijă, sugestive care glisează de la planul naturii la cel al sentimentelor. Natura parcă este un ecou al sentimentelor ce-și găsesc locul într-o fântână de argint . Frumoasă comparație!

Pelerin spre Nara –
doar ceața și vântul
călători cu mine

Wabi, sabi și yugen sunt categoriile estetice pe care le întâlnim în acest poem deosebit. Wabi (frumusețe austeră, melancolie, dezolare) Sabi (tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului autotdistrugător) Yugen (misterul singurătății, al însingurării).

Sunt doar trei ”fotografii” dar foarte multe poeme bune mi-au (în)cântat inima. Nu pot să uit zâmbetul când am citit poemul lui Dan Norea, un talentat epigramist cu un reușit senryu.


Vă rog să nu vă supărați, am să-mi permit o mică observație. Totuși haiku-ul trebuie să fie mai auster, să sugereze mult prin observații simple. Aceasta este marea provocare. Nu poate utiliza categoriile estetice ale poeziei obișnuite: personificarea, comparație, etc. Cu toate că am observat că acum haiku-ul modern este mai permisiv. Vasile Smărăndescu, unul dintre fondatorii Societății Române de Haiku spunea că în acest caz nu ar trebui să se mai numească haiku, ar trebui să-i schimbe numele. Străinii au găsit formula ”haiku modern”.

Îi mulțumesc Biei pentru inițiativa unei plimbări atât frumoasă prin lumea arămie, a umbrelor și a cețurlor ce m-a purtat pe cărările unui vis de toamnă.

Magdalena Dale

Spania…. Este țara pe care mi-am dorit mereu să o pot vizita. Nu am reușit să văd decât partea de nord. Dar, vizitând Barcelona și Toledo am încercat să-mi imaginez cum arată sudul îmbrăcat în haine de influență maură. Ai văzut că la Barcelona Columb este Colon? Catalana lor... Dar sunt minunați, cu limba lor cu influențe franceze. Tu, prin ”ghidul turistic” pe care mi l-ai oferit m-ai purtat din nou în lumea de vis care cred că este partea de sud a Spaniei. În special Sevilla îmi doresc să o vizitez. Anemice speranțe, dar speranța moare ultima!

Felul alert și plin de informații în care povestești mie mi-a mers la inimă. O adevărată excursie în care fiecare minut este prețios, deci se impune ca ritmul să fie alert.

În privința ghizilor pot să-ți spun că am o prietenă foarte bună care a terminat Academia de Muzică. Contrar a ce se spune cîștigă foarte bine. Ei îi place să călătorească, așa că în vacanțe este ghid. Cred că seamănă puțin cu domnul Dan al vostru din punct de vedere al prezentării. Ea își pregătește din timp excursiile și știu că îi solicită multă perseverență. Nu concepe să meargă ca și ghid în vreo țară unde să nu fie pregătită. Știu cât efort depune, dar și cât este de încântată când poate să ofere grupului informații inedite sau trasee inedite.

Ce bine este să stai comod în fotoliu și să călătorești, fără căldura înăbușitoare, fără oboseală…

Mulțumesc pentru excursie!

Magdalena Dale

Are dreptate Dan Norea, cred că este una dintre cele mai reușite vizuale postate pe agonia! Îi mulțumesc Cristinei, pentru efortul depus și pentru că nu m-a uitat invitându-mă să particip.

Am să dau curs invitației de a vorbi despre Japonia, așa cum o percep eu…

Mulți consideră Japonia o țară exotică. Eu îndrăznesc să cred că este mult mai aproape de sufletul nostru decât ne imaginăm. O caracteristică a spiritului nipon este dragostea pentru natură. Nu mai fac referire la arhicunoscutele exemple din literatura română unde aceeași dragoste pentru natură este evidentă. În această vară am vizitat Barbizon, locul unde ”s-a născut” impresionismul francez. Acolo am vizionat un film despre pictorii care au renunțat la subiectele istorice și s-au întors spre natură. Imediat m-am gândit la haiku care mi se pare foarte apropiat de ceea ce înseamnă impresionismul în pictură.

Cristina mi-a repartizat o poză cu lampioane. În Japonia există un festival care se numește ”Sărbătoarea lampioanelor”. De fapt festivalul derivă dintr-o sărbătoare budistă ”Bon” care durează trei zile. Credincioșii budiști merg la malul apelor curgătoare unde lansează corăbioare cu lampioane plutitoare (toto nagashi) cu luminițe minuscule și candele în scopul ghidării spiritelor strămoșilor. Spectacolul nopții de încheiere este feeric prin jocul luminilor care sclipesc în ape, prin mișcarea lor de curgere în același sens. La Tokyo, spectacolul avea loc pe râul Sumida, lângă podul Ryogoku. Ambarcațiuni bogat decorate cu lampioane multicolore se plimbau de acolo-acolo pe râu. În aer explodau petarde și focuri de artificii,iar muzica întregea atmosfera sărbătorească.

Aceasta este doar una dintre numeroasele sărbători ale Japoniei. Japonezii găsesc prilej să sărbătorească orice ”eveniment” al naturii cum este echinocțiul de primăvară, echinocțiul de toamnă, sărbătoarea crizantemelor, solstițiul de vară, începutul anului, festivalul păpușilor, festivalul băieților, arhicunoscuta sărbătoare a florilor de cireș (sakura) etc. Japonezii nu-și refuză nici cel mai mic prilej de a înregistra o sărbătoare și a o însera în calendarul lor. Pentru ei, fiecare matsuri (sărbătoare, vacanță) capătă o dimensiune aparte, o semnificație anume, ei investesc afectiv, împletesc tradițiile vechi cu obiceiuri abia dobândite, își colorează existența, la propriu și la figurat, cu un simț inegalabil al nuanțelor.

Felicitări pentru toți colegii care prin nuanțările lor poetice au prilejuit această reușită haiga!

Magdalena Dale

Copilăria este partea fermecată a vieții, când în fiecare zi ți se dezvăluie miracolul de a fi.
Ideea acestui colaj într-o zi în care sărbătorim acea părticică din noi care nu moare niciodată, cred că este binevenită și lăudabilă.

Totul curge frumos ca într-o poveste. Nu există aici poem care să spun că nu mi-a plăcut. Cu toate acestea sunt poeme pe care mi le-am pus azi în buzunarul de la piept, să le port în suflet într-o zi de sărbătoare.

Adriana Marilena Simionescu are un poem cu o muzicalitate aparte care m-a încântat. Mi-ar fi plăcut să i-l recit fetiței mele înainte de culcare. Am remarcat primul și ultimul vers. Trecerea de la coaja de nucă la floarea de soc care se deschide spre lume: sunt zile când universul încape într-o coajă de nucă…….sunt zile în care universul încape într-o floare de soc. Poza din portofoliu personal este foarte reușită. La mulți ani pentru puiul din poză!

Luminița Suse m-a cucerit chiar prin titlu: Immutabilis, pentru că este esență. Într-adevăr copilul din noi nu se schimbă niciodată. Îmi plac simbolurile folosite: filigran de frunze oxidate sunt anii ce trec oxidați de timp sau visele oxidate și poate destrămate. Cu toate acestea zâmbetul din ochi, prin fereastra sufletului regăsim mereu copilul din noi care ne însoțește în călătoria vieții.

Cristina Cîrniceanu a surprins esența sufletului japonez în poemul său. copiii crescuți cu mândrie /la poalele lui Fuji . O surprinză deosebit de plăcută este traducerea în romanji a poemului său. Pentru mine este ca o lecție. Mulțumesc !

Maria Marinela Cîrciumaru s-a oprit asupra strădaniilor de a crește cu inevitabile căderi care nu au importanță deoarece E atât de ușor să ai doar trei ani și patru luni /atunci când toată lumea te iubește.

Mahmoud Djamal are un poem încărcat de semnificații poetice în care sunt încrustate femeia și destinul.

Dan Mureșan Constantin m-a impresionat prin mesajul pe care îl transmite într-o societate tot mai destrămată, în care pentru a ne salva pe noi înșine poate ar fi bine să ne întoarcem la valorile familiei. Pentru a se dezvolta armonios copiii au nevoie de amandoi părinții !

Doru Emanuel Iconar ne spune povestea unui copil ce a căzut victimă societății brutale în care trăim. Un poem trist, despre un copil ce se simte insulă pe-o margine de lume

Mara Cîrciu se așează în scrânciobul vechi de unde lumea i se pare mai frumoasă pentru că o revede prin ochii copilăriei.

Daniela Goea mi-a amintit prin poemul său de poeziile copilăriei. Ritmul alert al poemului și ferocele șoricel mi-au înseninat ziua.

La mulți ani pentru toții copiii din noi și de lângă noi!

Magdalena Dale

Mulțumim de gândurile bune. Ai atins o problemă care este foarte adevărată. Cine îndrăgește lirica niponă ar fi indicat să citească cât mai mult despre spiritul acestui popor. În primul rând sunt multe romane ale unor autori celebri japonezi publicate de editura Humanitas. Sunt evident în română și nu există niciun impediment dacă vrei să te familiarizezi cu literatura japoneză. În afară de asta și pe internet sunt multe informații. Trebuie doar să dorim să știm mai mult despre ceea ce indrăgim, așa cum este normal.

Doar pentru că au o scriere diferită nu înseamnă că sunt chiar atât de depărtați spiritual! Am citit acum ceva timp ”Peripețiile bunului părinte Mockinpott” de Hisashi Inoue. M-a surprins asemănarea cu Nică a lui Ion Creangă. De fapt părintele Mockinpott este ocrotitorul a trei ștrengari care se luptă să termine o etapă a procesului de învățământ.

Sunt multe lucruri interesante de aflat, din punctul meu de vedere și eu încerc să merg pe acestă cale.

Magdalena Dale

Haiku-ul este poemul clipei pe care poetul o surprinde pentru a încerca după aceea să o încrusteze în trei versuri. Este ca un chilimbar ce devine o bijuterie a clipei încrustate.

În acest haiku poza ține loc de kigo. Este primăvară și poate început de drum pentru melc și pentru fluture. Este un contrast aparte între cochilia melcului pe care o poartă permanent în spate și începutul unui zbor efemer al fluturelui.

Timpul curge chiar dacă pentru noi este efemer. În vers este surprins același contrast, dar cu alte cuvinte.

mirabil zborul lasă loc
simplei curgeri

Timpul etern curge, dar mirabilul zbor este efemer.

Magdalena Dale

Un poem tanka reușit prin puterea de sugestie.

Vântul de mai aduce primăvara care uneori acutizează însingurarea. Poate că în niciun alt anotimp nu se simte singurătatea atât de pregnant deoarece nici un alt anotimp nu mai are efervescența primăverii. În poem nu i se spune pe nume însingurării dar ea este prezentă în fiecare vers. Iar poza completează în mod fericit mesajul poeziei. Pasărea care stă singură pe o creangă deasupra apei vălurite este sugestivă. Pasărea este personificarea singurătății care privește timpul cum curge ca și apa de sub creangă. Cu toată tristețea este totuși vremea primenirii de aceea amintirile merg în aval.

Împărțind tăcerea se naște poezia.

Magdalena Dale

Mi se pare foarte sugestiv acest poem care poate fi încadrat foarte bine la haiku. Kigo poate fi și anotimpul vieții, așa cum spune Ban\'ya Natshuishi în comunicatele pe care le face periodic referitor la arta de a scrie un haiku. Ban\'ya san este președintele World Haiku Association cu sediul în Tokio, a cărei membru sunt și eu. În această calitate ”lecțiile” pe care ni le trimite periodic sunt foarte instructive. De altfel această teorie este susținută și de alți lideri de școală din SUA. Este suficientă o simplă căutare cu google.

Poemul are tot ce îi trebuie unui haiku.Cartea s-a închis pentru bătrânul care acum trăiește din amintiri. În schimb tinerii abia încep să răsfoiască paginile cărții vieții lor. Ceva se sfârșește și altceva începe, roata vieții se învârte neobosită. Mi-a plăcut acest haiku!

Magdalena Dale

Un poem bun, sugestiv și evocator. Când intri pe poarta apusului parcă porți toată povara vieții și poate doar surâsul unui copil este singura rază ce poate mângâia calea. Odată ce ai pășit spre poarta apusului oricând poate să vină ploaia care să te dizolve în pământ.

Ca orice poem ce aparține liricii nipone te îndeamnă la meditație.

Magdalena Dale

În primul rând cred că aici se face o mare confuzie. Nu există nicio listă de cuvinte cheie! Asta o știe oricine participă la un kukai. Cuvântul cheie poate înlocui kigo, așa cum afirmă și Ban’ya Natshuishi în studiile sale privind kigo. Ban’ya Natshuishi este președintele World Haiku Association cu sediul ]n Tokio, în această calitate fiind șef de școală. De altfel materialul privind cuvântul cheie și felul în care el poate înlocui kigo se găsește tradus în Revista Haiku. Dezbaterea este prea amplă ca să o reiau aici într-un simplu comentariu. Toți cei care iubesc lirica niponă și participă la diferitele kukai internaționale știu foarte bine ce reprezintă cuvântul cheie, rolul lui în poemul haiku.

Din punctul meu de vedere, ca o părere strict personală consider că doar persoanele care se implică activ pe site-urile străine, citesc și sunt la curent cu majoritatea publicațiilor apărute în domeniu pot face referiri mai aproape de adevăr privind lirica niponă. Ca documentare nu sunt suficiente compilațiile din Florin Vasiliu. Toți cei care l-au cunoscut afirmă că dacă ar mai fi trăit probabil și-ar fi schimbat o parte din părerile sale privind lirica niponă.

George, poemul tău este frumos. Singurul lucru care îi lipsește este un kigo. Dacă ai fi participat la un kukai unde ți se dădea un cuvânt cheie care să fie cuprins în poemul tău ar fi fost probabil unul dintre poemele premiate.

Magdalena Dale

Acest lanț de poeme încântă privirea și sufletul. Multe poeme frumoase în spiritul haiku. Lanțul începe foarte inspirat cu un poem scris de Grigore Chitul care se mulează pe tragicele evenimente pe care le trăiește în această clipă poporul japonez. Însăși floarea de lotus reprezintă ceea ce se întâmplă acum. Ea are semnificația purității dar apare din noroi, așa cum speranța apare acum din tot noroiul la propriu adus de tsunami. În poemul lui Grigore Chitul frunza de lotus este învolburată de vânt sufletul căutându-și locul în acest vârtej.

Poemul Siminei Șcladan de asemenea mi se pare bun. Un cer fără stele în care doar lumina lotusului este singurul lampadar în noapte, purtător de speranță și călăuzitor.

Și poemul Marei Cîrciu pentru mine este plin de semnificații. Când soarele apune, la marginea lumii un simbol firav al speranței încă trăiește.

Nu vreau să mă lungesc prea mult cu acest comentariu. Totuși nu pot ca să nu remarc că sunt autori cu poeme care mi-au plăcut în mod deosebit cum sunt Dan Norea și Daniel Bratu.

Toate poemele au ceva aparte, eu nu am evidențiat decât ceea ce mi s-a părut din toate punctele de vedere deosebit.

Magdalena Dale

Un mesaj simplu care îți merge la inimă. Atât poza cât și versurile sunt sugestive. Uscăciunea care apare în primul vers este sursa tuturor necazurilor acestor copiii defavorizați de soartă.
Se pune întrebarea de ce acești copiii așteaptă acadele. Deoarece acesta este momentul pe care l-a surprins fotograful, cum se poate vedea și din titlul fotografiei.

Empatia este o trăsătură constantă a sufletului tău sensibil care generează astfel de mesaje ce ne pun pe gânduri legat de ce întâmplă chiar lângă noi.

Magdalena Dale

Poemul chiar și fără imagine mi se pare sugestiv pentru o noapte de iarnă când totul pare întroienit într-un aer glacial. În această atmosferă încremenită focul abia mai pâlpâie și doar într-o singură cameră, ceea ce accentuează sentimentul de singurătate. Poza completează poemul prin imaginea lunii, nemișcată, rece și ramurile goale ale unui copac ce se îndreaptă rugător spre cer ca brațele omului.

De remarcat că la japonezi luna este personaj masculin, iar soarele este personaj feminin, exact invers decât în alte mitologii. Tsukiyomi este Zeul Lunii și al Nopții soțul Zeiței Soarelui – Amaterasu o mikami. Foarte frumoasă și plină de înțelesuri este legenda lor. Așa cum este și acest poem.

Magdalena Dale

Am vrut să evit să comentez pentru că se va spune că ne comentăm între noi. Dar, vin și vă întreb cine să comenteze dacă majoritatea celor ce îndrăgesc lirica niponă sunt ”prinși” în acest lanț de poeme?!
Am intrat totuși pentru a-i mulțumi Biei pentru efortul de a ne uni într-un mod atât de plăcut. Știu că nu este ușor din niciun punct de vedere.

Mă bucur mult să constat mai mulți colegi care s-au încumetat să scrie poeme tanka.
Loredana Dănilă, Marius Șurleac și Cristina Rusu au poeme tanka publicate în Atlas Poetica, așa că mă așteptam la poeme bune…

Cristina Monica Moldoveanu știam că scrie poeme tanka. Este o floare ce abia se deschide ca și stampa ce i-a fost repartizată. Dar petalele ei ne dezvăluie o lume interioară sensibilă, poetică.

Surpriza cea mare și desigur plăcută este să constat un poem foarte bun scris de Ion Rășinaru. Nu știam că scrie tanka! Bun venit și așteptăm noi poeme…

Marian Ghilea este o altă surpriză plăcută. Nici el nu știam că scrie poeme tanka. Foarte bun poemul!
Marian, tu știi engleza, așa că rugămintea mea este să trimiți poeme pentru Atlas Poetica. Editorul, M. Kei este foarte amabil și prompt în răspunsuri. Să îmi scrii pe adresa de e-mail pentru orice informație suplimentară pe care o dorești.

Informații despre tehnica de scriere a poemului tanka se găsesc pe internet. Este suficient să scrieți pe google ”tanka poems”. Pentru cei ce nu știu engleza, se pot citi poeme tanka de la poeții consacrați în acest gen cum sunt Șerban Codrin și Vasile Smărăndescu. Poemele respective le găsiți în pagina mea de autor de pe agonia la textele introduse în biblioteca virtuală.

În privința haiku-urilor eu cred că multe sunt foarte bune.

Magdalena Dale

Îmi place mesajul încorsetat în simboluri. De altfel lirica niponă are multe tangențe cu simbolismul și poate de aceea o îndrăgesc atât de mult.

Un grupaj foarte frumos de tristihuri.Trebuie să le citești așa cum este și (sub)titlul : Andante non troppo. O adevărată poveste gradată: nori ce se destramă în fulgi, frig, muguri ce se visează frunze și peste toate nerăbdarea copilului ce nu vede decât plăcerea ninsorii, nu știe că pe celălalt mal iarna poate fi de gheață.

Magdalena Dale

Mult mai bine vine așa cel de-al doilea poem. Glifă există în dicționar iar dorul în loc de numele tău mi se pare mai potrivit. Și ultimul vers mi se pare mai potrivit. Mărunțesc biletul de avion cu foarfeca este mai sugestiv. Doar rană deschisă nu sunt încă împăcată pe deplin cu ea, nereușind totuși să fie un pivot prea convingător, așa cum ai remarcat și tu.

Mă bucur mult că scrii poeme tanka și ești alături de noi.

Magdalena Dale