Magdalena Dale

Îmi plac simbolurile pe care le-ai ales. Măceșele roșii între frunze galbene și crengi uscate. Un întreg ciclu de viață. Broderia mamei este de fapt viața ei dăruită cu grijă celorlalți...
Un poem tanka reușit.

Descopăr din întâmplare și cu multă bucurie că ești atras de lirica de inspirație niponă.
Un haiku în mod obișnuit nu are titlu . Poate încerci câteva haiku-uri pe aceeași temă pe care le poți grupa sub un singur titlu.
Bun venit, în lumea minunată a esențelor!

Dacă chiar vrei să scrii în spiritul liricii nipone, găsești pe internet foarte multe informații prețioase în limba engleză.
Micul tău poem este foarte departe de un poem haiku!

Cel mai mult îmi place al doilea, în special pentru contrastul dintre amurgul care coboară și vulturii care se învârt în cerc dând târcoale asfințitului...
Observarea nudă a naturii este recomandat să conducă la o meditație. Din acest punct de vedere mi l-am ales pe al doilea. Și celelalte sunt frumoase, dar asfințitul ca o pradă pentru vulturi mi se pare deosebit.

Mă bucur dacă ți-a plăcut. Da, este mai mult o stare afectivă. Nostalgie de toamnă, când se închide un ciclu și fără să vrei îți amintești de pașii pierduți pe aleile vieții...
Mulțumesc!

Întâlnirile tale cu Darius din invizibil, atingerile imateriale, eu cred că sunt pânza fermecată în care se țes cele mai frumoase vise.

fluidul, darius, fluidul nu e amenințător, nu aduce cu el nici pierderea, nici moartea. eu urăsc uscăciunea, sterpul. de aceea pot răsări și în deșert, îmi trag seva din orice particulă vie.

De aceea iubesc cactușii, pentru lupta lor continuă cu sterpul din jurul lor.

voi simți când a venit ziua cuprinderii, când a venit ora pământului. am să mă aștern, doar că acum îmi lipsește liniștea din neliniște, darius, îmi lipsește locul tihnit. poate mă tem sau poate sângele meu e prea viu. nu se lasă închegat, nu se lasă amestecat, nu se lasă ucis.

nu încă.

Atât de tandră este această rugăminte, simt cum curge din ea preaplinul inimii.
Plec din pagina ta mai bogată cu un vis. Mulțumesc!

Marea ta... Tare îmi era dor de ea! Gestul elegant cu care atingi peștii cenușii, apoi gândul că nu a sosit încă timpul neființei, sunt simboluri care îmi plac mult. Încrengături de corali rămân din visele fără stăpân. Dar, pășești spre marea din interiorul tău cu palmele deschise și cu brățara de fildeș, ca amintire a lumii exteriore.

pășește spre sine tot mai adânc
fără stânci fără porturi
marea din ea pulsează
marea din ea rămâne singura vie

Mulțumesc mult pentru marea asta....

nu mai întreb nimic nu mai cobor în mine
fiecare destinație pierdută e un dig
mă las în reflux
ca într-un giulgiu

Uneori stăm la capătul unui dig pierdut adânc în mare ascultând zbuciumul necontenit al valurilor vieții și atunci se naște poezia
Remarc siluetele de întuneric îngenuncheate de dorința de a lăsa inima larg deschisă.
Mi-a fost dor de cuvintele tale poetice.

La Mulți Ani pentru 27 septembrie! Multe împliniri și drum lin pe ape limpezi...

Foarte frumoasă poezia și imaginea, se completează una pe cealaltă, se susțin și se întrepătrund.

Mesaje de dor -
acuarele cu fluturi
și frunze moarte;
pepită de lacrimă
în căușul inimii.

Îți mulțumesc pentru această pagină de suflet!

Îmi place vizuala ta. Cenușiu, negru și două bobițe de nesperat albastru într-un colț. În jos meandrele întunecate ale amărăciunii...
Neputința de a biciui ploaia din lacrimile nevorbite o cunosc prea bine din păcate...
Când gândul poposește pe aripi de fluturi....

În fiecare zi
nicicând doruri rostite
visul călător
doar pe aripi de fluturi
mai vibrează inima

Pierre, îți mulțumesc mult pentru lumina aurie a florii de tei!
În rest doar tăcerea care vibrează și care se aude oricât de mare ar fi depărtarea. Doar atât...

Mulțumesc pentru efortul de a milita pentru servirea câte unui haiku sau tanka pe rând! Am evidențiat expresia deoarece îți aparține. Decât tăcerea, mai bine și o reclamă negativă! Consecința faptului că îți place tanga și ai mâna stânga ocupată, cum singur afirmi, este că plutești în ceață în ceea ce privește lirica de inspirație niponă. Nu știu unde ai citit că tanka este un haiku „dezvoltat”, dar îmi permit să-ți atrag atenția că este exact invers! Te invit în pagina domnului Corneliu Traian Atanasiu să citești articolul „Cum s-a desprins poemul haiku din tanka” , articol bine documentat ce are la bază surse ce sunt o autoritate în domeniu.
În ceea ce privește haiku-ul pe care îl dai de exemplu, poate indici și autorul, pentru că nu respectă regulile prozodice ale unui haiku și mi-aș dori să știu dacă se poate scrie un haiku și în acest fel... De asemenea, în biblioteca virtuală a saitului, în pagina de autor a domnului Șerban Codrin vei găsi câteva secvențe tanka grupate astfel: „Dintre frumuseți” – 6 tanka, „Bâtrânul cantor” – 3 tanka, „Liniștea și tăcerea” – 3 tanka. Cred că nu este nevoie să mai vorbesc despre autoritatea domnului Șerban Codrin în domeniu... În schimb, trebuie să recunosc că are dreptate doamna Maria Tirenescu, poate ar fi trebuit să pun un titlu grupajului.
Schimbul de păreri contradictorii este întotdeauna benefic, dacă se desfășoară în termenii decenței! Mulțumesc pentru efortul de a fi citit „secvența tanka”.

Carmen, mulțumesc pentru prezența ta tonică. Știi, uneori alergi spre soare cu brațele deschise și ai senzația că poți cuprinde tot cerul. Dar, nici vântul puternic, nici tributul unei lacrimi nu poate să șteargă ceea ce este săpat adânc în inima mea.

Cristina, ai descifrat bine structura unei poezi tanka. Îți voi reda câteva reguli care sunt de preferat să fie respectate, cu mențiunea că se tinde spre așa ceva, dar foarte greu se pot respecta ad literam.
Primele două versuri anunță tema, unde se găsesc așa numitele cuvinte pernă-metafore. Al treilea vers cuprinde cuvântul pivot ce face trecerea spre versurile patru și cinci care reprezintă o concluzie, o răsturnare de situație. Temele sunt variate și cuprind inclusiv sentimentele umane. Eu, de exemplu am scris câteva tanka având ca temă principală dragostea. Deocamdată am postat doar o tanka pe un sait străin împreună cu traducerea în limba română. Uite ăsta este link-ul unde poți să o citești.

http://www.wonderhaikuworlds.com/viewdetail.php?post=515&type=3

Sait-ul respectiv publică numai lirică japoneză și editorii comentează, se fac schimb de păreri, este foarte interesant... Vei găsi și multe informații legate de tot ce te interesează. Mult succes!

Maria, mulțumesc pentru semn. Ai dreptate, pot să-i pun un titlu, dar să fiu sinceră fiind legat tot de tei, m-am gândit că este poate prea mult, ținând cont de haiku-urile postate anterior! Din această cauză am preferat să las fără titlu...

Cornelia - Claudia, bun venit în pagina mea! Suferința o percepem fiecare în felul nostru... Uneori se transformă într-un modus vivendi și nu are nimic monstruos în ea, doar o haină de tristețe pe care o îmbracă sufletul în fiecare zi...

Erika, în ceea ce privește poemul tanka regulile care i-au fost impuse in țara de origine, sunt foarte greu de realizat în limba română din cauza diferenței dintre cele două limbi. Noi am cunoscut poemul tanka prin intermediul limbii engleze și în aceste poeme versurile „curg” de la un capăt la altul, le lipsește ruptura marcată prin kireji după tristih. Iar versurile patru și cinci nu reprezintă câtuși de puțin o concluzie, o răsturnare de situație, o comparație. Sunt multe de spus, nu mă mai întind aici... Sunt foarte bucuroasă dacă împărtășim aceeași dragoste pentru lirica de inspirație niponă. Din păcate, informațiile în limba română sunt destul de sărace. Multe discuții pe tema asta le găsești pe saitul pe care i l-am indicat Cristinei.
Îți mulțumesc mult pentru prezența ta aici!

Carmen, nu știu dacă am reușit să descifrez lecția de bursă, dar colajul tău mi-a reamintit parfumul unor vremuri în care mi-aș fi dorit să trăiesc. Îți mulțumesc!



Între timp, am tras o fugă și mi-am cumpărat câteva flori...

Mulțumesc mult.
Tu ai succese importante în țară și reușești să te menții pe podium, ceea ce nu este puțin lucru...
Te rog să mă scuzi că îți răspund atât de târziu, dar nu am știut de comentariul tău până azi!

Mulțumesc mult, Carmen!
Aseară eram atât de emoționată încât am făcut o greșeală de typo! Am uitat că am trecut pe tastura în limba română și am scris topaz în loc de today, aici pe Agonia, pe saitul japonez este corect scris. Ca să nu mai spun că în primul haiku remarcat de Mitty san s-a mai strecurat o greșeală de typo - în loc de joy am scris joi - și această greșeală din păcate apare chiar pe saitul japonez! Noroc că Mitty san a fost mai interesat de haiku decât de greșeala mea...
Înseamnă mult pentru mine să știu că te bucuri alături de mine.
Îți mulțumesc din toată inima!

Carmen, îți mulțumesc pentru felicitări! Mi s-a îndeplinit dorința și Mitty san , editorul, mi-a evidențiat haiku-ul! Bucuria depășește rezerva mea obișnuită și de data asta mă laud singură! Tot azi, Mitty san mi-a mai evidențiat un haiku, pe altă poză!

http://home.alc.co.jp/db/owa/ph_top?ctg_in=3

A smilling face
flashback in my mind -
a mask for todaz!

Photo by visuakpurple9; Haiku by Magdalena Dale

Trebuie să spun că la toate cele trei rubrici ale saitului: Around the world – The Hidden World și Overcoming Time sunt evidențiate poeme haiku scrise de români! La prima și ultima rubrică sunt haiku-urile mele iar pentru rubrica din mijloc (The Hidden World) este evidențiat un poem haiku scris de Nina Shamana, tot din România, pe care am avut ocazia să o cunosc pe alt sait și pe care eu o consider deosebit de talentată!

Carmen, îți mulțumesc pentru că îmi împărtășești bucuria și mă iartă te rog pentru că răspund târziu solicitării tale!
Dragostea mea pentru haiku m-a determinat să rătăcesc pe internet căutând tot mai multe informații despre haiga (haiku atașat unei fotografii). În acest fel am dat peste saitul domnului Museki Abe, care invita vizitatorii să-și aducă contribuția și să posteze un haiku sub o fotografie pe care o consideră sursă de inspirație.
Saitul se numește – Space ALC – Club ALC și este de fapt în limba japoneză. Pentru secțiunile Photo- haiku și World Tempos Journal există și versiunea în limba engleză. Este un sait deschis tuturor iubitorilor de haiku din întreaga lume. Până acum am văzut înscriși mulți americani, un belgian, un indian, un spaniol dar și trei români, cu mine patru. Cum am descoperit saitul am spus și celor care știu că iubesc în egală măsură haiku-ul. Cred că veteranul român al saitului este domnul Vasile Moldovan – președintele Societății Române de Haiku! Eu am ezitat mult până să mă înscriu...
În prima seară am postat două haiku-uri cu gândul ca domnul Museki Abe să aibă de unde să aleagă. A doua zi dimineață am fost foarte bucuroasă când am primit prin e-mail confirmarea de acceptare pe sait a celor două haiku-uri. Am prins curaj și am început să accesez fotografiile și mi-am propus să trimit câte un haiku pe zi ca să nu aglomerez prea mult munca editorului. Secțiunea photo-haiku a saitului are o versiune în limba japoneză și o versiune în limba engleză. Versiunile nu diferă decât din punct de vedere a limbii. Prin urmare toate haiku-urile postate în limba engleză sunt traduse de editor în limba japoneză și apar în 24 de ore pe pagina principală a saitului. Până acum am trimis șase haiku-uri. Niciunul nu mi-a fost refuzat. Dar, trebuie să spun că supremul semn de prețuire al unui haiku este atunci când domnul Museki Abe postează haiku-ul respectiv chiar pe poză și nu dedesubt, așa cum se întâmplă în mod obișnuit. Până acum în încercările mele nu am avut această onoare, dar pe de altă parte mă gândesc că nu sunt decât câteva zile de când am intrat pe sait și poate perseverând mă voi bucura în cele din urmă de acest gest de supremă prețuire. Sunt multe de învățat... Uneori regulile pe care le cunosc sunt date peste cap. În mod sigur criteriile de apreciere diferă față de ceea ce știu eu!

Mihaelei Merchez îi mulțumesc și eu mult pentru încurajare și pentru semnul lăsat pe pagina ta!

Te rog să mă ierți că îți răspund atât de târziu...
Mă bucur mult dacă ți-au plăcut. Foarte sugestiv este și tristihul tău în stil haiku. Dacă în loc de \"moartea lebedei\" ai pune \"seară de vară\" ca să ai kigo, cred că ar fi un haiku foarte reușit. \"Moartea lebedei\" are și ea o semnificație aparte care îmi place foarte mult. Asociat cu ultimul vers sugerează lumina sufletului care se pierde în neant...
Dacă pui \"seară de vară\" ultimul vers capătă altă conotație, dar pe de altă parte conduce și la meditație asupra jocului de lumini și umbre din viața noastră.
Alegerea îți aparține și eu cred că îl poți posta separat la tine în pagină.

Îți mulțumesc mult de tot!
Iau cu mine ultimele versuri, pentru frumusețea lor intrinsecă...

Bush clover in blossom waves
Without spilling
A drop of drew

Îmi place mult picătura de rouă care „rezistă” asaltului înflorit. O întreagă \"filozofie\" de viață...

Cred că un haiku scris de poetul japonez Ban’ya Natsuishi ilustrează cel mai bine viața mea de acum...

Touching clouds
And swallowed by winds,
I travel alone