nămolul viu

Îmi place vizuala ta. Cenușiu, negru și două bobițe de nesperat albastru într-un colț. În jos meandrele întunecate ale amărăciunii...
Neputința de a biciui ploaia din lacrimile nevorbite o cunosc prea bine din păcate...
Când gândul poposește pe aripi de fluturi....

În fiecare zi
nicicând doruri rostite
visul călător
doar pe aripi de fluturi
mai vibrează inima

cuvânt înrămat
picură prin tavane
oamenii plouați

uff...

ca o poveste cu subrede mentalitati! interesanta vizuala ta, acoperisul usor inclinat sub racoarea neputintei cu o eticheta la un pret social. ce vrei sa spui prin aceasta reprezentare? arta de a trai sub acelasi acoperis este greu de atins printre pleoapele vremii.

in lumina mea nu e \" sumbru\" , Elena
sunt mai multe lumini si mai multe umbre in jurul nostru
ne intersectam
sumbru e namolul viu dintr-o viata moarta
mai mult nu spun
Nu azi

multumesc de semn
multumesc de gandul bun

Namolul tau este ca acel este sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic.
La cat de inchis este chiar ca iti da senzatia ca miroase
dar exista si namolul de sanatate insa mie imi este foarte cunoscut tavanul :)))

stii...si namolul lasa uneori impresia de adancime...
:))
multumesc de trecere :P

e cam mic fontul și port și ochelari

ce e albastru în nămol?

se pare ca si eu trebuie sa-mi pun ochelari

iar ce m-ai intrebat
e aproape ceea ce ai scris tu
\" pulbere de aripi\"

multumesc,
mai vino!

erika

se pare ca si eu trebuie sa-mi pun ochelari

iar ce m-ai intrebat
e aproape ceea ce ai scris tu
\" pulbere de aripi\"

multumesc,
mai vino!

erika