Broderie

intotdeauna m-au fascinat macrameurile, poate pentru ca imi emana acel sentiment de protectie casnic, de rememorarie inutila probabil a copilariei, dar mr. Proust o spune in cateva sute de pagini mult mai bine decat am croseta noi pe-aici.
Nu m-au fascinat niciodata textele atat de scurte, dar nu recunosc ca ambiguitatea acestei durate insuficiente nu imi starneste un prurit cerebral de neevitat. Cu siguranta nu e o cursa de motoare pe nu stiu ce bulevard la nu stiu ce ora nocturna. E doar o planta care isi aseaza popoul intre niste frunze galbene... si probabil are acest dar de a evoca niste kitschisme care au darul de a dezvolta in noi un spirit de imaturitate si in acelasi timp inocenta, desprins de tot ceea ce inseamna intelect. Doar tehnica si rabdare referitor la broderie. La text? Inca nu identifica de la un la zece daca am chef sa-mi schimb milieul de pe masuta sau nu, dar o infuzie de macese sigur voi merge sa-mi pregatesc
Numai bine

Îmi plac simbolurile pe care le-ai ales. Măceșele roșii între frunze galbene și crengi uscate. Un întreg ciclu de viață. Broderia mamei este de fapt viața ei dăruită cu grijă celorlalți...
Un poem tanka reușit.