tai părul la spate
se înodau foarfeci ca funii nehotărâte
privirea urmărea linștită
un dezastru sau praful împrăștiat pe pleoape era semnul cel mai viu
tăcerea înfiptă între pereți ca o lumină
nu apasarea e grea, caci atunci încă mai aparții pământului ci aceea insingurare voluptuoasă când nimeni nu te mai știe pentru că te-ai îndrăznit
de parcă cuvintele ar putea opri pe cineva de la
nu mai sunt decât marginile zilei
niște linii uscate ca și orașul
mă tragi spre tine
și întrebi pe ce strada m-am masturbat în seara aceea
baută și extaziată de un efeb
coaja asta tăiata de
aceleasi lucruri marunte intinse la soare
funii de ganduri impletite
in primejdia zilei se strecoara orele
ca animale infricate
cu blana sclipitoare in bataia trecerii
nu voia nimic din ce era
un deja vu încolăcit
respira o dată cu ziua
ar fi luat dintre toate firul galben de pe spinarea programului
programul funcționa ca întotdeuna
făcuseră amor de patru
liniile orașului se depărtează simetric
fiecare logică înghite o logică mai mică
dintr-o dată străzile vorbesc o limbă necunoscută
nu mai sunt diamante
nu mai sunt taliile fine ale unor femei
părul roșu /o mână întoarsă de parcă încheietura ar fi presimțit delirul / olga avea rendez vous / nu ar fi înghițit cele două pilule mereu spunea asta nu ar fi înghițit deloc cele două pilule / dar
plamada clipelor, bolboroseala cresterii lor
, inchegarea in alt ceas, painea cruda a inceputului de zi ma imbraca cu haina lor intrebatoare
rasucirea secundelor, rabufnirea lor in lumina altor
suntem despărțiți doar de cuvinte
te ating
în rest sunt ascunsă rămân
cu rochia de casă
falduri
linia gâtului se unduiește treci cu privirea
poduri de ceară
le arzi
luneci pe sâni
veghez
petale de întuneric alunecă pe încheiturile zilei
nu din realitatea cearceafurilor
mai degrabă din țesătura veghii aud sângele
se plimbă
timpul pas ușor face ochiuri broderii
pot
uite cum incep serile astea
tii mainile in mansonul rugaciunii
nerabdatoare
campia ochilor plecati
neagra se asorteaza
cu pantofii
intrebarile aluneca ca mercurul viu sub piele
dar nu zici
știam iubirii să-i atârn de gât
capteur de reves împreună
azi lucrurile capătă lumina lor obișnuită
privirea sigură
ca un suflu mai viu mai înalt
inima liberă se întoarce acasă
gândurile
poate de data asta iubesc
am simțit doar cum toate foile sexului mi se desfăceau
când nici măcar luptă de trupuri nu mai era
doar o luciditate
necesarul de emoții se uscase sub un soare
stau în pat pe soarele ăsta cu dinți
gustul din gură devine sticlos
de spart în fragmente de oda pentru corpul meu rotitor când mă voi duce să-mi iau țigări
de purtat lumina pe spate m-am
inscrisurile marunte ale gandurilor
ii increteau usor fruntea
tagaduiala de pe buze
nu-i era si-n priviri
mainile ii erau asezate ca doua
flori secerate de vant
viciul i-a patruns fiecare
\" să nu te identifici cu corpul tău \"
seara se anunța pete mici roșatice ceruri lâncede
împrejurul patului
o carte lovea cuvintele unele de altele
până și brațele îți sunt acoperite solzii
mă plimbam până în zorii împietriți dintr-o dată de tine
cele din jur se opreau toate pielea îmi devenea translucidă
clanuri de păsări așezate pe coaste
fără aripi băteau aerul singure și vii
camera cu dihotomii ca ploșnițele răsucind sângele băut în haină pace,în dulce război
cum de atâta viață se poate desprinde doar din umezeala pereților? ciorchinii insinuărilor devin mortale în
nu m-am atins de nimic
le las pe toate la locul lor chiar prăfuite nu-mi pasă
mai am două ore de tăcere întreagă plus firimiturile de la cei plecați cei care dorm acum
( care poate vorbesc în vis
ziua despicată ca un fruct cu pielea rece
scrisoarea pe care nu știu să o scriu
inima bate în gâtul unei păsări
privirea ei neagră o curgere rapidă de peisage un joc departele mângâie obiectele
plină e casa de cuști in care am lăsat gânduri salbatice
tremur zicerea lor ca pe o hrana le dau azi si mâine aceeasi rostire
dacă aș deschide mirosul anilor , toți lungi in umbra cuvintelor
s-ar
nu mai am chef să scriu
Sunt refugiată între liniile
unor curioase circumstanțe
Pisica mea cea albă are un aer de nonne ineffable
Cea neagră pândește felină incontournable orice cuvânt care
locul miroase a obiecte cu pielea subțire
soarele bate razant
o lingoare
o imprecizie întoarce foi după foi
așa s-a făcut înțelegerea
cu mici înțelepciuni și două clavicule de
MS