Poezie
stau
1 min lectură·
Mediu
nu m-am atins de nimic
le las pe toate la locul lor chiar prăfuite nu-mi pasă
mai am două ore de tăcere întreagă plus firimiturile de la cei plecați cei care dorm acum
( care poate vorbesc în vis sau li se vorbește)
eu tac întind mâinile până la obiecte
nu mă ating de nimic
degetele mele sunt inapte apucării
au piele cu ochi de orb
doar pereții închipuiți alunecă animale fabuloase
aș putea să reflectez la o nouă religie aleg un adevăr la întâmplare
sucurile gastrice mă fac să planez
dar nu
hotărârea nu e comunicabilă
deci tac
024415
0
final prea ferm, nu găsesc alt calificativ. închide excesiv.