Poezie

joc invartit pe degetele goale

1 min lectură·28 decembrie 2005

Mediu

trei serpi ai disolutiei se innoada peste povara de a fi

unul marsaluieste bizar peste pofta de a creea timpul

celalalt satura larma sangelui

cu prada funesta a inutilitatii

si al treilea joaca la masa verde a ochilor mei

daca nu-i ascult vatuitele treceri spre sine

lumea asta de nesabuinte

anotimpul copilariei cu larga lui dupa amiaza

mi se va aseza in brate

stiu cum e lumina de iarna

pe obrazul tau vested ceas al fugii din mine

ma ascund in ranchiuna fiecarei clipe

clopotele bat in fiecare dintre noi

stapanitoare, o tacere, razbuna cuvintele

013.204

Despre aceasta lucrare

Autor: Madalina STATE
Tip: Poezie
Cuvinte: 95
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Madalina STATE. “joc invartit pe degetele goale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-state/poezie/157734/joc-invartit-pe-degetele-goale

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

LN Laurentiu Nastasa✓28 dec. 2005

Mi se pare un text înfășurat pe o linie de forță prea stăpânită [ori prea ascunsă] – parcă nu dă tot ce poate. Aș vrea să remarc o oarecare detașare de mesaj, poezia nu este oferită cititorului ci te dispensezi de ea. Poate este vărsarea unui amar [“povara de a fi” cu tot ce implica ea – “lume de nesabuințe”, “ranchiuna fiecărei clipe”, “anotimpul copilăriei”…] ori poate este căutarea unei consistențe [ “șerpii disoluției… peste povara de a fi”]. Cred însă, cu toată tăria, că indiferent de care demon îți încearcă dezagregarea ființei, acela nu va putea pângări miezul lui “a fi”, miez care – departe de a fi o povară – este sursa forței ce-ți permite detașarea. Acest miez – ultim bastion al ființei consistente – îți este model de intangibilitate și-ți permite să privești în jur cu ochii larg deschiși, adică îți permite să scrii un astfel de poem.
Mulțumesc
[și – din punctul meu de vedere – felicitări].