Mădălina Maroga

această scrisoare este deosebită prin concentrare și aparenta simplitate, dar și prin fiorul liric care o însuflețește. circulă prin spațiu și timp un mesaj alb-negru.
tu dădeai neputincios din umeri
ai fi putut fi orice de exemplu pianist
celebru
mizând totul pe roșu într-un joc de ruletă
alb-negru
sau pur și simplu trist
dar nu
tu erai optimistul desăvârșit
întrebai din om în om
de ce soarele a răsărit atât de devreme
atât de departe
atât


p.s. - o călătorie inevitabilă spre adevărata poezie.

mă bucur că ai revenit.

Madim

te </i></i>citesc cu plăcere...

Madim

eu am citit și recitit poemul tău. parcă mă învârt într-un cerc unde vreau să simt sunetele
spărgând aerul în cioburi
am și eu o sugestie. poemul poate avea 2 strofe.

Strigă-mă
Ca și când m-aș ascunde
După fiecare colț al labirintului,
Strigă-mă,
Ca și când aș putea fi
Și în stânga și în dreapta ta,
Ca și când aș putea răspunde
Mai-nainte de a te auzi.


Strigă-mă
Vreau să simt sunetele
Spărgând aerul în cioburi
Dornice de pământ
Se vor naște, astfel, drumuri.
Strigă-mă,
Ca și când, la un moment dat,
L-aș putea găsi pe cel către tine.

p.s. - un mesaj de dragoste, o chemare a \"ei\".
citit, recitit. plăcut mult. aștept următoarele poeme de dragoste. te prinde bine haina asta.

Madim

cât de departe suntem unul de altul... cam așa sună versurile tale de azi.
tu însă pleci spre tine eu
rămân în loc
pentru a mai înlemni timpul

prima strofă este un tablou perfect al \"fărăcuvintelor\", \"fărăgesturilor\". este acolo în noi o iubire ascunsă, un colț de cer, o picătură de aer pe care o poți împărți la doi dar nimeni nu știe...
în strofa a 2-a apare regretul, timpul se oprește, constați că nu ne putem îndrăgosti
cred că ne-am pierdut
unul de noi
ori poate noi într-unul

remarc aici, siguranța trăirii, sentimentul acela care te doboară... ca o despărțire în care rămânând singur privești în jur, în doi.
a 3-a strofă este parcă un salt în timp, o oglindă unde se desfășoară amintiri trecute și neîntâmplate. dar, brusc, visul este ca o rătăcire, în care nu mai poți merge după amintirile \"lui\", taci nefiresc de parcă niciodată nu te-ar fi atins.

o întâlnire în alb - un vis de iubire, un salt în timp

Madim

poza :)

mulțumim că strigași catalogul nene Siliștene...

pentru că îmi place cum strigași, cum îți stă cu ochelarii de soare, cum plânseși în poemul asta...pentru că nu mai are răbdare Costin cu pozele... mai las eu una aici. :)

img src=\"http://i15.photobucket.com/albums/a372/madim/nanu1.jpg\" alt=\"Image hosted by Photobucket.com\">

p.s. - auzi, dar de ce pe Radu îl scriseși de două ori?
1. herineanul și noaptea
2.Radu Herinean și Andrei Gheorghiu liviunanu
:))

Madim

nea\' Anton, eu am pierdut un comentariu aseară la poema matale... of! mi-a expirat pagina... nu știu ce sa întâmplat.
... înainte sa plec de la Roșiori, am rătăcit și eu cheile, am pus-o și pe Elia să le caute... erau în contact... le-am gasit destul de repede.:)
în concluzie, sunt de acord cu propunerea aceasta. uite că sunt cuminte, căutai o poză drept siglă să ne fie.
ultima strofă are un farmec aparte.
chiar dacă pierdem chei, avem destui prieteni care să ne ajute să le căutăm.
felicitări pentru această invenție, Anton. ai inventat ziua cheii, ziua prieteniei.



Madim

Domnule Simi,

mă bucur enorm că v-am cunoscut, sunteți extraordinariiii. nu știu când și cum dar am sa vă invit și la Craiova.
vă mulțumesc din suflet pentru frumosul dar.

Madim

\"doar noptea aud cum picură tăcerea zilei de ieri

e ciudat sentimentele nu au culoare deși le-am desenat
mereu în alb și negru\"

Diana, am ales aceste versuri pentru că mi-au plăcut foarte mult. Titlul nu mi se pare cel mai potrivit... eu aș zice - \"Tăcerea zilei de ieri\". este doar o sugetie... sper să nu te supere.
te citesc cu plăcere.

cu drag,

Madim

mă bucur nespus de mult că v-ați gândit să postați pe site câteva referințe critice despre Liviu Nanu și activitatea sa literară. personal, chiar eram curioasă cum se deschide cel de-al doilea volum de versuri al lui Liviu. versurile acestea de început mi se par de o inspirație extraordinară, este impresionant cum poetul își pune sufletul pe hârtie începând cu nașterea sa. “m-am născut prin tragere la sorți/ tocmai când Dumnezeu a avut mână moartă”. părerea mea este că, poezia îl vindecă pe Liviu Nanu, îl vindecă pentru posteritate, facându-l capabil să înfrunte timpul. pozia vindecă în adevăratul sens al cuvântului, ne vindecă de sentimentul efemerității, ne face să ne găsim locul , să ne opunem neantului și de a interzice timpului să-și aștearnă, peste lucrarea omenească uitarea. Liviu Nanu este mereu în așteptarea unui răspuns urgent pe care îl caută în interiorul lui și pe care cu grijă îl așterne pe hârtie. poetul este un pasager
preocupat de timp, acel timp melancolic când “ trece vremea săpând melancolice șanțuri
am să-ncerc într-un fel să-mi leg timpul
în lanțuri, . Liviu Nanu nu a știut niciodată să mintă cu adevărat n-am știut să mint cu adevărat
am avut cîteva încercări timide mi se abureau
ochelarii
nu puteam să-ți spun te iubesc îmi rămînea „t”-ul
în gît - n-am știut să mint cu adevărat .

mâine este ziua lansării acestui volum; mă bucur că pot să fiu prezentă la acest fericit eveniment.

mulțumim domnul Liviu pentru această surpriză de a posta acest articol pe site înaintea lansării. vă felicit pentru că ați adus în fața cititorilor aceste referințe critice deosebit de elocvente și de înaltă clasă.

felicitări poetului, LIVIU NANU!

cu aleasă considerație,

Mădălina Maroga

da, eu citesc, citesc cu multă plăcere. povestea aceasta mi-a trezit multe amintiri. primul fior, prima privire, prima atingere... prima scrisoare nu se uită niciodată.

Poate merită să încercăm, sau poate n-are nici un rost. Poate totul o să-ți pară o tâmpenie. Atunci nu e decât vina mea și îti cer toate scuzele necesare.
Mai dă-mi totuși o șansă ! Totul se va lămuri joi.

e joi, Lorena. să nu uiți niciodată, amintirile se lămuresc joia.

te citesc cu multă plăcere.

Madim

cât poate fi de greu?!
cât o întindere de aripi
mai bine... hai
să deschidem ochii mari
să vedem dincolo de cuvinte
să atingem cu mâna constelațiile albastre
o să fie greu dar vom ajunge departe
visând, visând... că alergăm prin toate viețile
fără să pierdem ritmul, vom crede mereu în poezie...

Madim

mi se topesc gândurile...
trec prin fața oglinzii și întind o mână
pare fără degete
împing scaunul pe care stau tăcerile
mă așez la fereastră
nici nu știu dacă a răsărit luna
e plin de urme, trec amintirile
un duh al singurătății leagă lumile
uite cum trec prin trei ceruri
te întreb dacă prin clepidră
mi se risipește chipul...

e mult? e puțin?...
nu știu
pierdem vise în fiecre zi
ne pierdem pe noi
ne naștem doar odată
și fiecare va primi câteva cuvinte
nu cerceta, crede
o să vină curând dezlegarea tainelor

în degetul mic am agățat un început de zâmbet...

Madim

eu am priceput. trebuie să crezi, sunt personae care pot pricepe.
aici, te surprind trează, stai de veghe, plimbi buna dispoziție într-o tăcere indescifrabilă, nu vrei să decizi nimic, timpul pare să-ți întindă o mână... toate se rezolvă cu timpul... (aproape toate)
te deranjează povestea ta dar o porți în inimă, strigi în gura mare, ridici o povară de sentimente, te simți într-un anonimat de împrumut din când în când
totul se oprește
dragostea nu mai există
s-a epuizat

nimeni nu pricepe

m-am ingrozit... uite
cum se sfârșește dreptatea

am impresia că am văzut un film, că am aprins lumănări și am îndoit genunchii de dragoste...
singurătatea se sprijină de tine în toate direcțiile...

Madim

am venit și aici. trec mai departe...
nu uita: ai grijă când treci strada!
vreau să te știu în siguranță. :)

am citit cu plăcere.
mult succes și inspirație!

Madim

am umblat un pic după acest poem, l-am citit și aseară. mi-a plăcut mult și vreau să rămână în pagina mea de comentarii.

frumos, povestea merge mai departe... cu bune, cu mai puțin bune, mergem mai departe...
am ale aceste versuri:

Alergam împreună pentru tot ce-ar fi fost...
și n-a fost!
n-am să mă mai pot opri...
la naiba, chiar te iubesc!
..........................
oricum, nu contează decât: tu acolo - eu aici...
Nu cred în lucruri ce nu pot deveni amintire,
Dar cred că habar n-ai ce urme lasă părul tău în mine...

... îți las un semn, în completarea versurilor tale. asta pentru că și eu cred...încă

cât de frumos credeam... încă
cerul se răvășise
dacă-ai să pui urechea să asculți pământul
ai să auzi niște lanțuri care fac zgomot fără încetare
dacă ai să îndrepți privirea spre cer, ai să mă vezi
am niște aripi lungi care plâng zborurile sfâșiate
am venit special în acest templu de vise
aprinde lumina, vreau să nu se vadă ora stingerii stelelor.

Madim

am parcurs cu plăcere, povestea îngerilor metalici.
aștept o altă zi.

am luat fraza aceasta ca o concluzie...
așa-i în viață și că pățești asta când te amesteci în treburile oamenilor

mult succes și inspirație!

Madim

am citit cele trei texte pe care le-ai postat azi.
în acest poem \"plouă șuvoaie\", piatra alunecă, așteaptă minunea împietririi cadavrului de lotus

p.s. - \"doar să accepți o clipă de fericire\" - o mică greșeală de tastare.
la fel, în ultimul text \"clipsidră\"... te întreb dacă acesta este titlul.

poți corecta/edita textul. citește Reguli

mult succes și inspirație!

Madim

nu mi-au plăcut \"găurile de la ochi\", poate găsești altceva.
aici, Secunde de-a lungul ti-am admirat chipul cu toate expresiile sale de-a lungul timpului. - cred că poți formula altfel. (repeți \"de-a lungul\").

ai o mică greșeală de editare în fraza a 4-a - \"majoritatea oamenilr \". ai uitat să pui punct, la final.

Madim

uneori îmi place să citesc despre dragoste... alteori caut sensuri ascunse în fiacare literă. aici descopăr o altfel de emoție, sunt 3 timpuri, 3 culori, 4 porunci.
din ele, aleg cele 3 timpuri.

un poem al frământărilor, ca o toamnă vrăjită... unde doar în vis se mai poate merge până la grota regelui.


Madim