Cu Ursul la Rosiori...

Am zis eu că nu prea știu cu \"vorbele\" da\' totuși se simte parcă nevoia să spun câteva. Roșiori.....plecam la Roșiori...Liviu Nanu, îmi spune Bogdan, îsi lanseaza un nou volum de poezii, și ca să nu mă duc cu mâna goală trebuie să-i fac un cadou. Frumos din partea ta, îi zic. Da, dar cadoul suntem noi! Cum adică noi? Noi și URSUL lui Cehov. A, foarte frumos, și mintea începe să-mi fiarbă, unde, cum, în ce fel....Bogdan mi-a dat toate detaliile și...hai la Roșiori. Tren, aglomerație, noi cu decorul și recuzita în brațe printre saci, sacoșe, genți...mergea lumea la târg la Gălăteni! Ghinionul nostru de. Am ajuns întregi totuși, doi într-un vagon ceilalți în altul, da\' am ajuns. În fața gării un tip masiv, cu ochelari de vedere și o figură bonomă ne zâmbea jovial. Uite, zice Bogdan, el este Liviu. Când dau mâna cu el simt căldura mâinii poetului. Mi-am revenit pentru că drept să spui, mă simțeam un pic dominat de \"înălțimea sa\" Liviu Nanu, cu toate că nici eu nu sunt prea mititel. Plecam spre locul faptei. Roșiori. Mă simt puțin pierdut în orașelul cu case risipite prin multă verdeață. Liniște, lume puțină pe strazi, câteva mașini ici si colo, (doamne, m-aș muta acolo) nu tu cozi la semafor, nu tu furnicar pe trotuar... Casa de cultură. Sediu nou, marmură, istoria Roșiorilor în imagini pe pereți, o sală lungă cu multe scaune, aici jucăm? Brrrr, ecou mare, cam rece, m-au trecut fiori. Eeee, să vedeți cum era când sala s-a umplut! Am simțit din nou acea căldură dim mâna lui Nanu, numai că era înmiită. Dispăruse marmura, răceala pereților, ecoul, parcă eram învăluit de o muzică stranie, polifonică. Am mai avut starea asta când am fost prima dată la Eliad. Oare mă aflu tot acolo? NU. E mai mult, mai intens, mai întins. Mai întins pentru că aici sunt și Drăgășanii și Iașii și Focșanii și Craiova și Giurgiu și Bucureștiul și...să mă ierte cei pe care nu mai știu de unde sunt. Aici i-am cunoscut pe Maria, Andu, Florin Silișteanu (o fi găsit Cheile de la Mașina?) Nichita, Cosmin, Ion, Livia. Sigur că îți tot vine să dai reprezentație în fața lor. Sigur că pui toată dragostea și sufletul când ai în jurul tău prieteni ca Elia, Ela, Lupișor, Paul Bogdan, Radu. N-am mai avut emoții, chiar dacă eram sub ochiul critic al domnului Liviu Comșia. Am reușit, am jucat Ursul în jurul prietenilor și a fost o împlinire. Este altceva decât ca pe scenă! Roșiori...Să mă mut acolo? Nu știu dacă voi putea dar cu siguranță mă voi întoarce. Am un prieten acolo căruia îi dăruiesc toata prețuirea mea. Roșiori...Liviu Nanu...Agonia...PRIETENI.