Poezie
Rosu-putred
nu mai visa
1 min lectură·
Mediu
În Creta culege Europa săgețile lui Eros
înfipte-n pieptul taurului rătăcit
pe firul tors din ghemul Ariadnei.
Întunecat pe boltă-n sine
se-ascunde Orion.
Săgeta lui Artemis lacomă-l țintește
făcându-i inutilă lumina nevăzută.
Discordia aduce din mâna lui Paris
pe chipul Afroditei
surâs triumfător și urletul Elenei
în sangele tâșnit din mărul roșu-putred
troian nefericit.
Se scurg încet spre Capua cristalele otrăvii,
purtând în aburi fini,
mirosul putred-roșu
de-ncrucișate săbii, Veronei retezând,
coroane fără spini.
Nu te mai las dormind
să te visezi Artemis,
Elena, Europa,
pe străzile Veronei să umblii otravită.
Cu sete-ți fur surâsul, privirea, îndoiala,
o veșnicie-n viață
și-o moarte împreună.
002515
0