Cred...inca

Cat de frumos ai putut sa spui tot ce ai spus in aceste versuri! E normal ca persoana pe care o iubim sa nu stie toata intensitatea simtirilor noastre, la fel cum nici noi nu putem sti exact ce sentimente il incearca pe celalalt cand e vorba de noi. Putem doar sa ne imaginam.

am umblat un pic după acest poem, l-am citit și aseară. mi-a plăcut mult și vreau să rămână în pagina mea de comentarii.

frumos, povestea merge mai departe... cu bune, cu mai puțin bune, mergem mai departe...
am ale aceste versuri:

Alergam împreună pentru tot ce-ar fi fost...
și n-a fost!
n-am să mă mai pot opri...
la naiba, chiar te iubesc!
..........................
oricum, nu contează decât: tu acolo - eu aici...
Nu cred în lucruri ce nu pot deveni amintire,
Dar cred că habar n-ai ce urme lasă părul tău în mine...

... îți las un semn, în completarea versurilor tale. asta pentru că și eu cred...încă

cât de frumos credeam... încă
cerul se răvășise
dacă-ai să pui urechea să asculți pământul
ai să auzi niște lanțuri care fac zgomot fără încetare
dacă ai să îndrepți privirea spre cer, ai să mă vezi
am niște aripi lungi care plâng zborurile sfâșiate
am venit special în acest templu de vise
aprinde lumina, vreau să nu se vadă ora stingerii stelelor.

Madim

\"vreau doar sa nu se vada ora stingerii stelelor\"... la naiba... cat poate fi de greu sa spui in cuvinte ceea ce nu poate fi zis... \"putem doar sa ne imaginam\"...din pacate... ne mai intalnim!

cât poate fi de greu?!
cât o întindere de aripi
mai bine... hai
să deschidem ochii mari
să vedem dincolo de cuvinte
să atingem cu mâna constelațiile albastre
o să fie greu dar vom ajunge departe
visând, visând... că alergăm prin toate viețile
fără să pierdem ritmul, vom crede mereu în poezie...

Madim