rurala

Langa un lan de porumb se aude prohodul pentru Mosh Iacob. Intr-un păr de la margine, doua ciori \'negre\' se cearta pentru o nuca gaunoasa. \"No, mere traba, vecine?\" \"Mere, Mere...\" si taranul amarat, cu haine jerpelite si cu coasa in spinare, cu mersul nearticulat ca si vorba lui \'mere\' la camp. Gandeste: \"O ploat cam mult si cre\'ca o sa mucezasca grâu\' pe camp... pastele si critosii masii!\". Doamne miluieste... Ploua iar. \"Iacobe, daca ploua sa iti iei shuba in spate si sa te bagi sub un copac.\" \"Cata-n treaba-ti, femeie, ca stiu eu ce sa fac!\" Amintindu-si: intr-un lan de porumb Iacobel si femeia se iubeau. Vara. Nucile nu s-au copt inca. Ciorile iti dadeau impresia ca au uitat de lanul de porumb si de tarani. Intorcandu-se de la camp pe o ploaie torentiala cu coasa pe umar, Mosh Iacob fu traznit din senin, decedand pe loc. Sa primim rugaciunea si jertfa robului lui Dumnezeu, Iacob ... ca un pas in plus spre iertarea pacatelor, mantuirea si viata vesnica... de-a pururea si-n vecii vecilor, Amin.