Madalina Ionescu

Se-aude in vale lângă râu, Un glas firav și dulce. Să fie oare-un spiriduș Ce primăvar-aduce? Să fie oare râul lin Ce murmură in vale? Să fie oare doar un crin Ce plânge dup-o floare? E

De-atâtea ori lumina multă, M-a-nvăluit cu bucurie, De-atâtea ori abisul negru, S-a transformat în armonie. De-atâtea clipe înnegrite, Și soarele s-a-ntunecat, De-atâtea șoapte indulcite, Și

Din acuarela mea cea veche, Am inceput sa-ti pictez chipul, Un chip ce nu are pereche, Cu niste ochi de iti dai duhul. Cu negru-ti fac ochii adanci, Ce in lumina se cuprind, Dar eu te rog sa

Sub nouri am zburat o noapte-ntreagă, Iar luna ne veghea ai noștri pași, In păr iți puneam drept podoabă Doar ghiocei mici și gingași. Și ne-nălțam amândoi către stele, Și ne pierdeam in

Să nu distrugi a mea visare, Să nu-mi rupi aripile care, S-au desfăcut din sfântul soare, Căci doar cu ele pot visa... Să nu distrugi a mea iubire, Care mă-nalță către cer, Să nu-mi rupi

Inmugurit-au iar copacii, S-au imbracat in verde frac, S-au facut verzi pana si racii, De-al primaverii zane drag. Inmuguresc copacii in nestire, Si simt si ei iubirea, Ce in a lor dulce

Ti-s ochii plini de valvataie, Abia eu azi am observat, Ei parca rasuflarea-mi taie, Cand te privesc neincetat. Ti-s ochii lung purtati de vant, Privesc prin ei si ma zaresc, In ochiul tau

Ciresu-nalt din curtea noastra, Si el a atipit, Vestmant si-a pus ca de matase Surasul inflorit. Si ghiocei si viorele, Stau tolaniti pe jos. Racoarea noptii ii imbie Sa viseze frumos. Si

Merit eu să am iubirea, Merit eu să stiu ce-i bine? Știu că-n inima privirea Mă aduce iar la tine... Merit eu să plang cu stele, Merit eu să am si luna? Sunt un nor ce zbor spre ele, Fiindcă

Spre nori lasa crinul să zboare, La stele s-ajungă de vrea, Să-l poarte și vântul pe aripi de boare, Și luna s-adoarmă in puful de nea. Spre nori să se-nalte cu fumul, La raiul deschis să

Mușcata dintr-o vază sculptată iar de vânt, Iubește mult lumina ce rupe iar tristețea, Iubește mult și ploaia ce are surâzând O boabă de rubin ce-nseamnă frumusețea... Cu trupul ei de râu și

Mic,pufos și alintat, Mi-e pisoiul ce-l iubesc, \"Ia iesi astăzi de sub pat, Ca acuma te trasnesc!\" El?Nici vorba.Nici n-aude; Ia să iau un bat din curte... \"Dar ia stai pisoi

Delicat ți-e chipul pal, Iară trupul ți-e de vânt, Nu te pleca peste mal, C-ai să cazi in vreun izvor! Crin suav cu mici mărgele, Esti frumos fără cuvinte, Nu ai seamăn pan\' la stele, Eu la

Prin albăstruia briză chem valul pentru tine, Dar liniștea din mine e dusă în abis... Când noi vom fi mereu un chip ales de vis, Eu te-aș iubi-e clar; tu știi asta mai bine. Căci am iubirea

Ai vrut să fii mai sus ca mine, Ai vrut să te înalți spre cer, Ai tot zbătut aripi de soare La care eu incă mai sper. Te-ai înălțat spre cer trufaș, Nu m-ai lăsat să zbor cu tine, De ești tu

Invață să pornești pe drumul tău, Și află ce e viața, Iubește adevărul tot mereu Și soarbe-a sa dulceață. Privește-n calea ta acum, Și spune-o rugăciune Te lasă lung purtat de vânt, Uitat

S-a rupt cerul în două și marea s-a deschis, Să primească potopul norilor ce plâng, Ce de-atâta durere în ei parc-au închis, Amarele lor lacrimi ce peste mare frâng. Luceferi flutură aripi

Doar gandul ce m-apasă, M-aruncă-n nori de zgură, Și inima imi lasă, Doar nopți ce ura fură. Doar gandul mă-nfioară, Cand vântul se foiește, Iar frunzele-mpresoară, Tristețea ce