Poezie

Fabula catelului

si el e dragut...

1 min lectură·21 iulie 2007

Mediu

E dragut,roscat si blănd,

Si mai latra cand si cand,

Ori cand vede-n drum cațel,

Ori cand vede vreun purcel.

Latră toata ziulica,

Daca a scapat purcica,

Nu a mea--eu n-am nici una,

Insă are porci vecina.

Sta pe burta,da din gură,

Tot Oglinziul parca sună,

Si nu pleaca de la gard,

Pan\' purcelul n-a plecat.

Ce sa aflu intr-o zi?

Cica el de rasa ar fi,

Am citit ca tre\' sa-l ții,

Doar cu hrană pentru câini.

Uite-asa m-am pricopsit,

Asta hrana pentru câini,

Si pisicul tot gaini,

Mai bine m-as fi lipsit...

Nu e chip sa ies pe-afară,

Ca el iara ma-nconjoară,

Dar mi-e drag si n-am ce face,

Nici nu pot sa-l las in pace...

Nu l-aș da pe o avere,

Nici pe el,nici pe pisic,

Amândoi sunt o plăcere,

Când mă joc cu ei un pic.

001.552

Madalina Ionescu. “Fabula catelului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-ionescu/poezie/1737024/fabula-catelului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.