Poezie

Plâng norii

știu doar ei de ce...

1 min lectură·21 iulie 2007

Mediu

S-a rupt cerul în două și marea s-a deschis,

Să primească potopul norilor ce plâng,

Ce de-atâta durere în ei parc-au închis,

Amarele lor lacrimi ce peste mare frâng.

Luceferi flutură aripi ninse,

Pe marmura uitată de zori,

Și plâng și ei cu lacrimi stinse,

Primite dinspre-albastru nor.

Plutește-n aer o răcoare ce împarte,

Ici,colo,lacrimi de nori calzi,

Doar lacrimi albe vin curate,

Dinspre o zare-n care cazi.

Plâng norii în albastra mare,

Și se alintă-n văzul ei,

Adoarme luna-n colț de zare,

Pe diamante-n ram de tei.

001.362

Madalina Ionescu. “Plâng norii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-ionescu/poezie/1737025/plang-norii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.