Poezie
expunere
1 min lectură·
Mediu
ajutați un biet sărman…
vorbe, șoapte și ecouri bat în geam ca ploaia toamnei
nimeni nu mă stă s-asculte, nimeni nu are răbdare
de câte ori treceam prin piață, îl vedeam așezat pe cartoanelele lui
înconjurat de coji de cuvinte, covor de coji și deznădejde
el, o uitare înmugurită. el scufundatul în tăcere
mă opream să-l privesc. el renegatul, el alungatul, el, cel ce acceptă
eu secătuitul nepierdut, eu încrezutul în speranță
și-n jur: o lume nebună, nebună, nebună
ne purtăm crucea fără să vedem hainele cele noi ale împăratului
suntem atât de goi că și aerul se rușinează când ne-îmbracă
și cu toate acestea… îl respirăm. cu nesaț…
ajutați un biet sărman…
era doar o mare de cuvinte în jur
seci, fără valoare… fără miez
032.017
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “expunere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14156309/expunereComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
empatizând cu cerșetorul aduci lumină și ție,
ce poate fi mai grăitor decât un suflet dormindu-și trupul
pe veghea plină de Dumnezeu a asfaltului...
Mi-a ajuns la duh poemul acesta...
Felicitări!!!