hainele cele noi ale împăratului

niciodată în visele mele nu am trecut de nivelul doi al jocului

mereu mi se spunea: ai pierdut (de timp era vorba) și eram trimis la început

aleea trecea prin față tuturor. mă priveau sau de fapt își priveau tăcerea

și cerul obosise strigând că vrea cap de om.

vai ce haină mare ți-ai luat. și haina mă certa în timp ce lumea privea amuzată

eram un biet cuvânt stingher într-o mare neomogenă

dar cine nu are nimic de spus să tacă pe vecie.

și eu tăceam, speriat de câte s-ar fi putut vedea sub haină

uită-te la el. hal de costum. cine i l-o fi dat de pomană?

și lumea mă strângea din toate părțile, pe la toate încheieturile

tăindu-mi răsuflarea, făcându-mă să arăt ca un clovn

căruia îi cad toate cuvintele, unul după altul, rămânând mut

iubește-te cu măsură! ar fi fost un sfat înțelept, dar cine mai ascultă azi?

iubește-ți aproapele. dar ai grijă pe cine ții aproape. astupă-ți gură și lasă ochii să vorbească

și mai ales ai grijă de cuvintele tale. poartă-le cum știi și cum crezi. nu-i mai lasă pe alții să te îmbrace

pentru ca apoi să râdă strigând că împăratul este gol (după ce spuneau că ești cool)