Poezie
Eu sunt calea, adevărul și viața"
1 min lectură·
Mediu
dincolo de mine nu e decât uitare, în mine doar visare,
iar ce-i în spate chiar nu contează, sau cel puțin așa cred acum
și atunci I-am atins poalele hainei și L-am întrebat
încotro Doamne? încotro?
fiecare cu drumul său, dar nu căuta jar în cenușa stinsă
îmi frângeam cuvintele în mâini căutând să înțeleg
de ce urmele mele dispar sub privirile mele
(în fiecare clipă se întâmplă ceva memorabil)
și rătăcindu-mi urmele, cine mai poate să-mi urmeze
mi-am cercetat cugetul să prind măcar o fărâmă
dar adevărul se rostogolea acoperit de avalanșe de minciuni
(minte-mă, dar minte-mă frumos te rog)
și minciuna își spulbera semințele în toate colțurile lumii
inimă pustie, cui mă lași? întreb fără șanse de răspuns...
dar inima își vede de ale ei, bătându-se pentru fiecare strop de viață
(viață, viață, un crâmpei legat cu ață)
și zilele trec prin scoc, învârtind clipele altor trăiri
dar dacă totul e deșertăciune și vânare de vânt... de ce mai albesc uitarea?
001.139
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “Eu sunt calea, adevărul și viața".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137968/eu-sunt-calea-adevarul-si-viataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.