Poezie
"Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți"
1 min lectură·
Mediu
dar Doamne, unde e acest aproapele?
am obosit să fiu eu
ai obosit să fii tu
de vină sunt el și ea
noi vom face,
voi ați stricat
ei, ele... oare la ce se uită?
cum să-l recunoasc?
asta e greșeala celor mulți.
tu vrei să recunoști și apoi să iubești
recunoștința vine și ea după iubire
yin yang, el și ea, cald rece
dar iubirea nu caută
iubirea se revarsă
și mai ales... cum să mă iubesc?
atât de mult am iubit lumea...
încât m-am frânt trup în trup, oferindu-mă
și m-am jertfit împărtășindu-mă
din unu în doi, din doi în unul
căci sângele apă nu se face
ci cuget și ființare
și am iubit: lumină și întuneric, foc și apă
bogat și sărac, prinț și cerșetor
curajos și laș, sincer și ipocrit
sfânt și păcătos. laolaltă
m-am iubit când mă uram
și am iubit chiar când nu mai puteam
iubirea arde, pustiește. iubirea urăște.
iubirea potopeste. ș iubirea pribegește
iubirea este stâlp de sare
iubirea este întrebare
iubirea te coboară în moarte
și te înaltă ridicându-te din mormânt
Lazăre?
îți urmez Doamne...
001.267
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “"Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14138117/sa-iubesti-pe-aproapele-tau-ca-pe-tine-insutiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.