accident poetic

aseară am rămas în pană de inspirație, mi s-a oprit motorul și m-am dezmembrat de la golurile sufletești am dispărut de pe toate radarele, undeva la limita dintre jungla spaimelor apăsătoare, sufocantă, și linia sinuoasa a uitării, plină de valurile lui a fost odată…ce? toate rimele și visele s-au împrăștiat pe o raza solară îngreunând identificarea speranței s-o fi prăpădit? nu știu, dar dacă e adevărat că speranța moare ultima eu nu mai sunt decât o pată de culoare uleioasă… pe cerul poemelor mâine mă voi retrage pentru revizie iar apoi vom relua orele de zbor (ultima înregistrare…)