prins în propriile-mi prejudecăți mă zbat să-mi aflu libertatea

prins în propriile-mi prejudecăți mă zbat să-mi aflu libertatea cere și ți se va da și am cerut Doamne cuvinte meșteșugite să mă închid în ele și să le ofer ofrandă buzelor arse și a urmat pescuirea minunată și de fiecare dată am aruncat năvodul după cum m-ai îndemnat dar cuvintele se măcinau arătându-și putreziciunea și prefirau printre degete îmbătrânite în așteptare și-atunci Doamne m-am alungat dintre cuvinte pentru a nu le osândi pe toate bate și ți se va deschide și Doamne mi-am ostenit degetele însângerate cercetând porțile sufletului dar nu eram acolo să mă aud și lumea privea deznădejdea, neputința și așteptarea mea până când mi-am luat inima-n dinți și-am pornit către alte porți dar rătăcirea m-a ajuns și m-a luat în brațe caută și vei găsi și am plecat prin lume să mă caut dar numai cioburi mă-însoțesc oriunde-aș merge cuvintele se dau în lături din calea mea amintirile nu mă reprezintă pierdut prin viață, nici ea nu mă mai vede și-mi tot repet nimic pe lumea asta nu este fără rost continui să mă caut, să-mi aflu adăpost libertatea nu e nici în cuvinte, nici în căutări și nici în așteptări libertatea înseamnă aripi, aici și acum