atât de singur

viața e cel mai mare provocator din câți am întâlnit o clipă nu mă lasă să-i respir pacea și liniștea toată lumea știe că "singur ai venit pe lume și singur te duci din ea" dar ceea ce lumea nu acceptă este "singurătatea alergătorului de cursă lungă" după cum spunea și filmul de demult frica ne doboară, rușinea ne împiedică să ne apropiem, să ne ajutăm așa că fiecare își ia crucea în spate și pleacă prin viață fără să mai privească în urmă fără să-i pese dacă se mai zărește sau nu rana măturată de valurile zilelor sufletul îmi era plin de cuvinte și de iubire dar semănătorul nu a știut să-și aleagă țarina și cele mai multe grăunțe au secat ofrandă pustiului din jur și cenușii fumegânde dinăuntru iar spectrul inutilului plutea fără țintă am strâns singuratea la piept și-am rugat-o să-și ducă tristețea cât mai departe pâna ce crucea va prinde rădăcini în viață