să nu-mi mai spui

a fost o vreme când mâinile lui m-au scos din adânc de piatră rece m-au mângâiat și mi-au dat drumul în lume îmbăiată-n soare singură, puțin primitivă și total nepregătită pentru răutatea rânjită dar am trecut prin războaie, confiscări și ignoranță fără să-mi regăsesc privirea pierdută și fără să-mbratisez iubirea cumva, azi, trezită din picoteală m-am simțit târâtă într-o arenă plină cu lei nu era povestea mea, nu erau leii mei și nici măcar așteptările nu mai cădeau umbră, eram cumva o vorba umflată pusă-n poartă mama Geea m-a iubit chiar dacă nu am fost cuminte tot timpul mai ales când am fugit de la sânul ei și m-am ascuns în palmele lui