poezie la comandă

astăzi vei scrie ceva frumos, că de nu... fâșia de protecție a frontierei dintre viață și moarte nu e locul în care poți juca fotbal cu visele și nici arena circului în care tu ești aruncătorul de cuțite deslușind umbra tăcerilor tremurate cercul de lumină al unei eclipse se plimbă printre spaime agățându-se de tăcerea fermă ce se țese între două cuvinte ca o punte a suspinelor astăzi vin târziu acasă așa că poți să nu mă aștepți dacă nu ar fi viața asta ca o locomotivă șinele ar pleca fiecare în drumul ei pentru că traverselor li s-au cariat rosturile vezi bine că nu știu să scriu la comandă copilăria mi-am pierdut-o, viitorul nu mă regăsește cuvintele se zbat legate la țărmul iluzoriu al prezentului iar aerul e mult prea scump la vedere aferim...