în final

adevăruri ascunse în cuvinte cuvinte ascunse printre tăceri și tăceri ascunse printre uitări am obosit să tot aștept semnele ce veștejesc la capătul verii pielea îmi crapă și curge luând cu ea verdele întrebărilor nespuse iar tăcerile se scutură căpătând culoarea putreziciunii mi-e dor de liniștea cu care mă-mbrăcam și m-ascundeam în noapte ca să nu mă vadă vârcolacii am tam tina tiri mogo dina viața e coroana de spini pe care o primești ca semn de bună purtare și fiecare zi e o nouă diplomă ce atestă prezența la cursuri sunt momente în care moartea te-ndeamnă la joacă dar clopoțelul sună, absențele sunt motivate și orele continuă până când ți se restituie carnetul de note cu toate bunele și relele sunt zile în care îți întinzi palmele ca să-ți primești pedeapsa dar constați că nu este nimeni care să te mustre și cu obidă întorci capul și spui oare chiar m-am ostenit degeaba?