povestea degetelor

când ți se taie capul se cheamă că te decapitează dar oare cum poți să spui când ți se taie degetele pentru păcatul cutezanței? la început am avut degete acadele, fiecare cu gustul și cu temerile sale arătând aripile îngerilor ce poposeau pe streașina ochiului să-mi descânte de noapte și de suspin apoi degetele s-au numit curiozitate tropăind alandala prin viață, printre cifre și litere răsturnând lumea cu întrebările lor nepotolite când s-a-mprimăvărat sângele degetele au luat nume de mângâiere adunând freamăt de buze și clocot de cupolă feciorelnică și rând pe rând au luat nume de muncă, de leagăn, de patimă cu responsabilitate, cu dăruire, cu tăceri prelungi până-n adâncul amprentelor acum, degetele treieră frunzele galbene, ostenite de atâta verde și se ascund în pământ cu demnitatea bulbilor așteptând veșnica îmbobocire dacă nu ar fi semnele scrise în coaja lor le-ai freca prometeic în speranța unei ultime scântei