aș vrea și aș putea

a sta la geam implică răbdare și uitare /e ca și cum ai muri câte putin în fiecare secundă / fără să-ți pese de ce se mai întâmplă în jur / la fel ca roua ce încoronează sfioasele frunze neobservate niciodată de fiecare dată mă întrebam de ce nu mi se revelase nici un mister / să ies în piață ca un descreierat și să strig cât pentru toată lumea / și totuși se învârte sau dacă nu măcar evrica / dar aceste mărunte bucurii nu ne sunt date oricum și oricui visele se cern de la sine și-și pierd consistența / transparenta lor carne devine diafana, imateriala sau poate doar dispare / lăsând lumina liberă de orice constrângeri / redând libertatea culorilor de viață sau de moarte cu timpul îți dai seama că moartea nu-i chiar atât de grea / ci mai mult un exercițiu de uitare / când îți lași respirația în urmă și te strecori din amintire în amintire / evadat rătăcitor te trezești tot mai ades cu o pană de memorie / cauți febril prin noianul de amintiri și nu găsești / după care vine un moment de acalmie și pace / care culminează cu bucuria uitării de sine și a transcenderii încearcă sa fii tu însuți fără a mai imita modele / nimeni înainte și nimeni după nu va fi exact ceea ce ești tu / un suflet în căutarea păcii dar orbit de convenții și închistări / inutil de străine și reci curajul de a recunoaște că nu îți place de tine / moment de iluminare sau de revelare / momentul în care trebuie să resetezi contorul viselor și al trăirilor / pornind în căutarea celui ce vrei să devii...