linii drepte paralele

năvalnic zbuciumul aruncă sângele-n obraji oprit de răcnetul zidit în carne: pe aici nu se trece decât ca boabe de sudoare sau ardoare au fost vremi când iubirea săpa în piatra seacă a reținerii și chinga oprobiului strunea carnea nărăvașă purtând-o pe calea dreaptă, fără derapaje, fără alegorii inutile și mai ales fără sorți de izbândă sunt zile cânt marea se zbuciumă-n căușul palmelor căutând scăpare zilei ce o ține captivă cât de triste sunt serile cu rimelul scurs și fără vlagă departe de spuma izbăvitoare a șfichiului vor veni zile ce curg printre orele uitării vor fi așteptări despărțind amintiri ce-au apucat veșnicia de picior și mai ales nopți viforâte înfipte-n calea sângelui ștergându-i truda de-a curge asemeni trupului istovit cuvinte fără vlagă s-or împletici la marginea buzelor privind disperate în jur căci nu-și vor mai găsi rostul și chemarea în rigoarea unei grădini japoneze nu vei regăsi debordanța junglei