blocada

copilăria își făcuse culcuș în sufletul meu și pândea cu ochi speriat viața mâinile desenau cuvinte și cuvintele își luau zborul împletind fuioare ideile ascunse cerul s-a speriat, a lăsat storurile și a coborât dintre suliți fugind cât mai departe de toată această răscolire limba mesteca aerul dându-i formă și culoare cuvintele se-înșiruiau unul după altul căutându-se de rime și lanțuri poem se strângeau căutând liniștea din adâncul tăcerii cine ridică cuvântul de cuvânt va pieri mâinile au căzut retezate, versuri deturnate din visare cuvintele s-au uscat, pământ pârjolit de secetă iar lacrima, urmă albiciosă în praful zilei moartea privește cerul senin fără nici un strop de simțire ziduri de tăcere trag după ele porți ferecate și nepăsarea spulberă urma poticnită Esop împletea răul și bunul punând în fruntea bucatelor limba